28 mai 2013

Cărticelele de pe raft

Ne-am gândit să vă prezentăm câteva dintre cărticele cu care ne delectăm noi în această perioadă, cărticele cartonate, la îndemână oricând, numai bune de răsfoit în voie de către micul curios. Avem obiceiul de a achiziţiona cărţi şi materiale interesante din timp, dar le scoatem la lumină din cufărul cu minuni atunci când le vine vremea, când sunt potrivite ca interes sau complexitate, căci despre vârstă nu ne pasă foarte mult. :) Mathias este mare iubitor de cărticele. Are o plăcere aparte de-a le răsfoi, inclusiv pe-ale noastre, şi nu s-a întâmplat să rupă vreodată vreo foaie. Iar pe-ale lui le ia de pe raft de căteva ori pe zi şi ne pune să i le descriem, să-i spunem despre imaginile pe care le arată cu degeţelul şi chiar să cântăm acolo unde am asociat deja un căntecel cu pesonajele cărţii. Ne bucură apetitul lui pentru cărţi şi de aceea listele noastre de achiziţii se nu se scurtează niciodată, pentru că adăugăm titluri pe măsură ce tăiem altele. Iar biblioteca noastră creşte văzând cu ochii...


Prima iubire: Peppa Pig, încă de actualitate. Acest set a fost folosit încă de la câteva luniţe pentru a îl încânta cu paginile colorate şi personajele cu ochişori jucăuşi. Au rezistat cu stoicism epocii de scărpinat gingii şi folosit dinţi nou-nouţi, ale căror urme se pot vedea în imagine, însă nu ne săturăm să le privim şi să le descriem. Cu aceste cărticele am învăţat să indicăm mingea, mâncarea, maşina, calculatorul, dinozaurul lui George, şi bineînţeles pe cei doi purceluşi simpatici.


Mai folosim cu drag şi aceste trei cărticele de la Editura Girasol, iar preferata noastră este cea cu numere, la care cântăm de zor cântecelul de la Charlie and the Numbers, şi musai să le aratăm pe fiecare cu degeţelul atunci când le numim. Îi plac mult cifrele şi ni le arată peste tot, pe riglă, pe jucăriile cu butoane, pe banda de măsurat în înălţime de la pragul uşii, şi pe orice altă carte, and guess what... mereu se lasă cu cântat de One, One two three, One two three four five...


În această carte, Primele mele cuvinte, de la Editura Flamingo Junior, se găsesc imagini cu foarte multe obiecte pe care Mathias le recunoaşte. Întrebat fiind, unde este portocala, casa sau vaca, le indică numaidecât. La fiecare pagină ori întrebăm despre unele obiecte, ori i le numim şi i le descriem pe altele. Cel mai haios este la pagina de haine, unde nu arată numai pe carte ci şi direct la purtător, tragându-se ba de şosete, ba de pantaloni, ca să ne arate unde sunt când întrebăm despre ele.


Nu lipsesc bineînţeles nici cărticelele cu animale, pe care i le numim şi în română, şi în engleză, pe care le ascultăm şi le imităm şi pe-ale căror nume încercăm să le rostim. Şarpelui îi zice şşşşşşşş :) Cât despre Micul pui de tigru, (în limba română la Editura Gama), în fiecare zi citim dialogurile, chiar de mai multe ori, şi musai pe voci diferite pentru fiecare pesonaj. Iar ascultătorul este încântat de fiecare dată.


Cine n-o cunoaşte pe Omida mâncăcioasă? Ei bine, a venit şi pe la noi. Şi citim despre ea, şi numim fructele, şi apoi numim tot junk food-ul acela de la care i se şi face rău, noroc că tot la verdeaţă se întoarce, ca să învâţăm ceva folositor şi din asta. :) Oricum paginile cu găurele nu scapă neexplorate niciodată, şi le probăm ba cu şnururi, ba cu paie sau cu sârmă pluşată. Asta aşa ca activitate motrică.


Manny Iscusitul de la Disney ne prezintă uneltele şi maşinile de construit cu care lucrează şi repară de zor pentru a-şi ajuta prietenii.


Acestea patru din urmă le-am primit tot de la tuşi (ca şi Baby's First Animal Book de mai sus) şi le folosim cu aceleaşi scopuri de cunoaştere. Căţelul Pipo ne face cunoştinţă cu sunetele limbii franceze, iar ursuleţii şi iepuraşii cu cele ale limbii germane.


Vă vom mai prezenta şi alte cărţulii potrivite cu vârsta noastră şi activităţile pe care le facem în legătură cu tema acestora în curând. Spor la răsfoit!

25 mai 2013

Jocul cu beţişoare şi discuri

 

Ce faci când copilul tău explorează şi descoperă în fiecare zi câte ceva nou de făcut? Nimic mai simplu: te ţii după el. Şi la propriu şi la figurat. Pentru că de cele mai multe ori ideile vin din ceea ce face sau încearcă să facă el. Iar activităţile pe care le conturăm în jurul pornirilor lui sunt menite să fixeze şi mai bine o abilitate, să o aducă la lumină. Astfel am venit cu ideea unui joc de potrivire sau de asociere, diferit decât cele pe care le avem cu forme geometrice de lemn sau de plastic, cu care ne jucăm foarte des de altfel, deoarece am observat cât de captivantă era pentru micul explorator activitatea de mai jos:


Aşadar era nevoie de ceva mai minuţios, mai migălos pentru potrivit. Am scos din cufărul cu minuni o cutie cu beţişoare şi un set de discuri de îmbinat/construit, asta ca să diversificăm puţin faţă de formele oferite de celelalte jocuri de potrivire şi aşa am început să ne inventăm propriul joc.


 

Mai întâi am creat în Office Word o pagină cu următoarele elemente grafice: zece cerculeţe de culori diferite pentru beţişoare, o fantă colorată pentru discuri, în genul celei de la o puşculiţă de exemplu, şi diverse etichete pentru cutia pe care am ales-o pentru a construi jocul, cu scopul de a acoperi scrisul de pe aceasta şi pentru a o personaliza în acelaşi timp. Ne-am bucurat că am putut găsi o utilizare aşa de frumoasă pentru o cutie simplă pe care am avut inspiraţia de a o păstra. (Este bine să păstraţi ambalajele mai interesante de la diverse obiecte, pentru că nu ştie niciodată ce potenţial pot căpăta într-o activitate viitoare.) Puteţi folosi orice cutie mai încăpătoare de la vreo jucărie, dar care să aibă acea fereastră din folie transparentă. Am printat toate cele menţionate mai sus pe o foaie autocolantă, iar după aceea a venit partea migăloasă a decupatului.

Am lipit apoi toate elementele grafice pe folia transparentă a cutiei şi cu ajutorul unui cutter am decupat porţiunea de folie din interiorul fantei pentru discuri. Cu orice obiect ascuţit rotund puteţi găuri şi interiorul cerculeţelor, fiecare cu ce găseşte prin trusa de scule. Am lipit şi etichetele acolo unde am vrut să acoperim scrisul original de pe cutie şi apoi ne-am decorat jocul cu câţiva ursuleţi decupaţi dintr-o folie de autocolant de perete. Puteţi decora cutia cu orice abţibilduri vă plac sau aveţi la îndemână. Cu discurile alături şi cu cutia de beţişoare, a rezultat un joc pe cinste care a avut mare succes la micul public. :)


Important de menţionat că acest joc trebuie folosit sub supravegherea permanentă a unui adult, deoarece copiilor le vin muuulte idei când le dai beţişoarele la îndemână. De fapt, în mod normal jocul conţine permanent doar discurile, beţişoarele apar doar când le aduc mami sau tati şi ne jucăm împreună. Şi bineînţeles că aceasta cu beţişoarele este şi partea cea mai interesantă şi mai captivantă. 


Dacă doriţi să vă confecţionaţi acest joc, aveţi mai jos link-ul către pagina de printables ColorYourLifeinJoy, unde puteţi găsi fişa cu elementele grafice ale jocului alături de trei ursuleţi drăgălaşi pentru a decora cutia utilizată ca bază, ursuleţi pe care îi puteţi folosi dacă doriţi, alături de propriile abţibilduri. I-am adăugat şi pe aceştia printre elementele jocului pentru a folosi întreaga suprafaţă a pagini de printat, având în vedere că tot va trebui să folosiţi o foaie autocolantă. De asemenea, veţi mai găsi şi o fişă cu cercuri colorate în pereche, potrivite ca mărime cu fanta pentru discuri. Cu ajutorul acestora, decupate şi lipite pe feţele unor cercuri decupate la rândul lor dintr-un  carton mai tare, veţi obţine discurile necesare pentru joc în cazul în care nu aţi găsit unele de cumpărat. Puteţi printa pagina de mai multe ori, astfel încât să vă confecţionaţi mai mult de şase discuri. Sper să vă fie de folos şi să aveţi spor la confecţionat şi la utilizat acest joc de potrivire pentru cei mici.

23 mai 2013

Reguli pentru mame de băieţi... şi nu numai (5)

Încheiem seria regulilor, sau mai frumos spus, a îndemnurilor pentru părinţi scrise de Tabitha Studer fără a relua introducerea, însă pentru primele patru părţi folosiţi link-urile de mai jos:


De asemenea, dacă doriţi o listă completă cu aceste reguli, pentru a le avea la îndemână, traduse, fără comentarile regăsite în articole, puteţi descărca documentul în format pdf intrând pe link-ul de la sfârşitul articolului. Sper să vă fie de folos şi să le spuneţi şi altora despre ele. Enjoy!

Oferă-i modalităţi de a-şi consuma energia Precum un set de tobe, un stilou, un sac de box sau joaca într-un  spaţiu mare în aer liber, în apă sau chiar cu un câine. Dă-i lucruri cu care să facă ce vrea, căci altfel se va juca cu lucrurile tale şi nu-ţi va părea prea bine.

ColorYourLifeinJoy: Păi  în afară de sacul de box, le avem pe toate la îndemână şi nu pentru că nu vreau să se joace cu lucrurile mele, ci pentru că îmi place să-i ofer posibilitatea să facă lucruri care să-l încânte, să-i satisfacă nevoia de a experimenta şi să-i sporească curiozitatea.

Construiţi forturi
Forturile/corturile au puterea să transforme joaca de zi cu zi dintr-una normală într-una magică. Aruncaţi pe jos pernele de pe canapea, iar cu ajutorul unor pături şi a unor ace de siguranţă vă puteţi transforma sufrageria în peştera minunilor. Astfel va învăţa pentru viitor că orice lucru banal din viaţa de zi cu zi are potenţial de a deveni magic.

ColorYourLifeinJoy: Da, corturile şi forturile sunt o distracţie pe cinste. Chiar şi pentru noi, la 1 an şi 4 luni, cortul nostru în formă de castel şi joaca cu acesta sunt motive de hohote de râs şi de voie bună, fie că ne ascundem în el, că ne refugiem între două reprize de alergat prin casă, fie că le facem căsuţă tuturor animăluţelor de pluş în el.

Du-l în locuri noi
Pentru că îi vor face mintea şi inima să se deschidă şi mai mult, iar ideile, întrebările şi amintirile vor apărea din abundenţă.

ColorYourLifeinJoy: Expunerea la cât mai multe experienţe plăcute, oportunitatea de a descoperi lucruri şi locuri noi sunt de o valoare inestimabilă pentru micul explorator. Şi pentru orice vârstă se găsesc idei potrivite, în afară de mall-uri şi parcuri. Vă vom povesti despre unele noastre escapade în curând.

Drăgăleşte-l
Orice mamă de băiat vă poate spune că aceştia sunt aşa de delicioşi când vine vorba de drăgălit. Ei pot şi şi duri şi nebunatici, însă există însă acele momente când sunt aşa de drăguţi, sensibili şi afectuoşi. Şi în aşa măsură încât ajungi să te uiţi în jur, la bărbăţii din jurul tău şi să te întrebi ce s-a întâmplat de au pierdut aşa de mult din aceste calităţi. Şi poţi împiedica ca acest lucru să i se întâmple fiului tău, drăgălindu-l când este afectuos, şi mai ales atunci când este nebunatic. Şi atunci când au două luni, şi când au 16 ani. Tu eşti mama lui şi nu contează cât de mare e, ai dreptul să-l săruţi şi să-l drăgăleşti, şi asigură-te că ştie acest lucru. P.S. Este valabil şi important şi pentru taţi, de asemenea.

ColorYourLifeinJoy: Într-adevăr, afecţiunea se educă. Şi nu neapărat pentru a o avea, ci pentru a o păstra, nealterată, chiar dacă îşi schimbă forma odată cu vârsta. Important este să nu-şi piardă intensitatea. Bineînţeles că trebuie respectate imaginea şi respectul de sine ale copilului, mai târziu ale adolescentului, doar că este foarte important ca acesta să ştie că nu e nemasculin să-şi exprime sentimentele atunci cănd doreşte.

Fii acasă! 
Tu eşti acasă pentru el. Când învaţă să meargă, se îndepărtează cu câţiva paşi legănaţi apoi se întoarce la tine, iar apoi se îndepărtează şi mai mult şi iar se întoarce. Când va încearca ceva nou, îţi va căuta zâmbetul plin de mândrie. Când va învaţa să citească, îţi va citi de douăzeci de ori aceeaşi carte, pentru că eşti singura persoană care îl va asculta de atâtea şi atâtea ori. Când va juca sportul său preferat, se va uita după chipul tău în tribună. Când va fi bolnav, pe tine te va chema. La fel şi când va avea un eşec. Când va fi adult, puternic şi mândru, dar va simţi nevoia să plângă, la tine va veni. Deoarece un om poate plânge în faţa mamei sale fără să se simtă jenat. Chiar şi când va avea o nouă femeie în viaţa lui şi îşi va lua o nouă casă, tu tot mama lui vei fi. Acasă, rădăcinile, constanta permanentă, precum soarele. Să simţi toate acestea în sufletul tău şi toate celelalte se vor aranja de la sine. 

ColorYourLifeinJoy: Una dintre cele mai importante şi frumoase reguli, atât pentru copil, cât şi pentru părinte. Este esenţial pentru oricine să simtă că oricând are unde să se întoarcă, indiferent cât de departe a călătorit pe drumurile vieţii.

18 mai 2013

Giveaway de la ColorYourLifeinJoy!

Update: 25 Mai 2013

And the Winner is...



Felicităm câştigătoarea şi o rugăm să ne contacteze prin email la colorlifeinjoy@yahoo.com sau prin mesaj privat pe Facebook, pentru ca premiul să ajungă cât mai repede la destinaţie.

De asemenea, le mulţumim tuturor participanţilor, tuturor celor care ni s-au alăturat, promiţându-le în acelaşi timp că vor urma şi alte concursuri şi giveaway-uri de la ColorYourLifeinJoy, pe lângă nelipsitele poveşti despre peripeţiile din călătoria noastră prin copilărie. În zilele următoare vor găsi chiar aici un cadou de bun venit, disponibil pentru oricine ne vizitează blogul, cadou numai bun de pus în ramă. Enjoy and color your lives in joy!

 ********************************************************************

Luna mai este pentru noi una plină ochi de aniversări şi sărbători, iar cu această ocazie vrem să facem şi noi un dar cuiva care ne este alături, pentru a marca atmosfera festivă şi online. Aşadar o ramă decorativă handmade, în culori minunate şi cu un mesaj deosebit de la VioletGarden, ideală pentru camera copilului poate fi a dvs. înscriindu-vă pentru acest giveaway pe Facebook. 

Tot ce trebuie să faceţi este să daţi like paginii ColorYourLifeInJoy, să daţi share imaginii de concurs şi să ne spuneţi într-un comment la acea postare ce culoare are sau va avea camera copilului dvs.

Înscrierile se pot face până pe 24.05.2013, ora 24.00, iar pe 25.05.2013 se va extrage câştigătorul cu ajutorul random.org şi va fi anunţat şi aici şi pe pagina de Facebook.

Vă aşteptăm cu mare drag!


15 mai 2013

Charlie and the Numbers

De ceva vreme noi ne aflăm în epoca pasiunii pentru Charlie and the Numbers, un desen animat foarte frumos şi educativ pentru cei mici, difuzat de Baby TV. Cel mai mult ne place cântecelul de la petrecerea numerelor, la care Charlie ajunge de fiecare dată la timp, deşi înainte de petrecere el are parte de tot felul de aventuri şi încurcături. De fiecare dată ori Charlie are vreo problemă la care unul dintre numere îl ajută să găsească soluţia, ori unul dintre numere este ajutat de către Charlie. Aşadar numerele de la unu la zece sunt personaje în acest desen animat. 
Şi aşa au început să curgă ideile. Deoarece folosim cântecelul foarte des, ne-am gândit să dăm viaţă personajelor care îl cântă şi atunci când televizorul sau calculatorul sunt închise. Astfel putem extinde poveştile în care Charlie şi numerele au parte de tot felul de întâmplări. Le putem pune să converseze despre ce vrem noi, să se prezinte sau să ne povestească ceva interesant. 


Aşadar am confecţionat carduri cu mâner cu toate personajele care se pot mânui ca la teatrul de păpuşi. Am găsit pe site-ul babytv.com imagini din acest desen animat (la secţiunea Wallpapers), am desprins ce ne-a trebuit, adică imagini cu fiecare număr în parte şi cu Charlie, le-am editat puţin pentru a avea fundal alb şi pentru a avea toate aceeaşi mărime şi le-am printat pe coală autocolantă.


Apoi am făcut şi etichete autocolante cu denumirea fiecărui număr, în engleză şi în română. Le-am decupat pe toate, fie cu foarfeca, fie cu cutterul şi le-am lipit pe carton colorat de A4, pentru o bază mai solidă. Fiecare imagine are dedesubt eticheta cu denumirile, iar culoarea cartoanelor am căutat să fie cât de cât în contrast faţă de culoarea numerelor, pentru un aspect mai vesel. Le-am tăiat pe toate la aceeaşi înălţime pentru un aspect îngrijit şi le-am lipit pe spate câte un băţ de frigăruie, dintr-acelea puţin mai groase. Beţele au fost lipite mai întâi cu bandă adezivă pentru prindere în locul potrivit, apoi le-am fixat mai bine cu bucăţi de autocolant rămase din pagina fiecărei imagini decupate anterior. Pentru a întinde bine autocolantul acesta pentru beţe, am folosit o riglă. De asemenea, beţele le-am fixat astfel încât ceea ce a rămas drept mâner să aibă 10 cm. Bineînţeles că am facut un card şi cu Charlie cel simpatic, pentru a-l implica şi pe el în activităţile noastre. Ceea ce a ieşit arată aşa:



V-am menţionat la început că motorul acestei idei a fost cântecelul de la petrecerea numerelor, la care toate personajele cântă şi dansează. Aceasta reprezintă şi finalul fiecărui episod şi sună cam aşa:



În activităţile noastre folosim atât varianta originală în limba engleză, cât şi varianta în limba română a versurilor, pe care am tradus-o şi am adaptat-o pentru a fi cât mai aproape de sensul iniţial şi pentru a se potrivi cu melodia. Scopul mai îndepărtat este de a învăţa denumirea numerelor în ambele limbi şi de a crea scenete bilingve de asemenea. Pentru a fi mai uşor să vă confecţionaţi aceste carduri cu mâner, am ataşat mai jos şi link-ul către varianta de printat a planşelor, color, şi de asemenea şi două fişe cu versurile cântecelului, una în engleză şi cealaltă în română. Sper să le folosiţi cu spor şi să aveţi cât mai multe idei de activităţi cu Charlie and the Numbers, pe care să ni le povestiţi şi nouă. Enjoy!

 


13 mai 2013

O carte preferată de-a noastră

Ghici cât de mult te iubesc este una dintre lecturile noastre preferate, înainte de nani. Este scrisă aşa de frumos, cu atât de multă simplitate, însă în acelaşi timp cu o sensibilitate care ajunge la inima fiecărui părinte şi a fiecărui copilaş. Şi se potriveşte de minune cu ceea ce simţi văzându-ţi puiul adormit...

Cartea este scrisă de către Sam McBratney, cu ilustraţii deosebite de Anita Jeram, tradusă de Andreea Stănescu şi editată de Cartea Copiilor. Nouă ne este foarte dragă şi cred că oricine se poate regăsi în cele două personaje ale cărţii, Căstănuţă-cel-Mic şi Căstănuţă-cel-Mare. Este plină de emoţie, deşi se termină repede. Dar la fiecare pagină poposim ceva timp pentru a savura imaginile şi pentru a vorbi despre ele. Este duioasă, caldă şi te face şi să zâmbeşti. Şi am să v-o citesc aici... Aşa de noapte bună...   

Iepuraşul Căstănuţă-cel-Mic, pregătindu-se să meargă la culcare, se apucă strâns de urechile nemaipomenit de lungi ale iepuraşului Căstănuţă-cel-Mare.


Voia să fie sigur că iepuraşul Căstănuţă-cel-Mare îl ascultă:
- Ghici cât de mult te iubesc! zise.
- Hm, nu cred că pot ghici, răspunse Căstănuţă-cel-Mare.
- Uite atât de mult, spuse Căstănuţă-cel-Mic, întinzându-şi braţele cât putu de tare.

Dar Căstănuţă-cel-Mare avea braţele şi mai lungi:
- Iar eu PE TINE te iubesc uite atât de mult, spuse el.
,,Hm, chiar e mult", se gândi Căstănuţă-cel-Mic. 

 
  
- Te iubesc până aici sus unde ajung eu cu lăbuţele, spuse Căstănuţă-cel-Mic.
- Iar eu te iubesc până unde ajung EU cu lăbuţele, răspunse Căstănuţă-cel-Mare.
,,Este destul de sus", se gândi Căstănuţă-cel-Mic. ,,Mi-ar plăcea să am şi eu braţe aşa de lungi."


Dar iepuraşului Căstănuţă-cel-Mic îi veni o idee. Se întoarse cu capul în jos şi se spijini cu picioarele de trunchiul copacului.
- Te iubesc până acolo unde-mi ajung degetele de la picioare! spuse el.
- Iar eu te iubesc... din cap până în picioare, răspunse Căstănuţă-cel-Mare, dându-l huţa peste cap.
- Te iubesc cât o ţopăială de-a mea! chicoti Căstănuţă-cel-Mic sărind de colo-colo.

- Iar eu te iubesc căt o ţopăială de-a mea, zâmbi Căstănuţă-cel-Mare, şi sări atât de sus, că atinse cu urechile crengile de deasupra.
,,Ce bine a sărit", se gândi Căstănuţă-cel-Mic. ,,Mi-ar plăcea să pot sări la fel de sus."

- Te iubesc cât ţine cărarea asta, până hăt la râu, strigă iepuraşul Căstănuţă-cel-Mic.
- Eu te iubesc până dincolo de râu şi dincolo de dealuri, răspunse Căstănuţă-cel-Mare.
,,Este foarte departe", se gândi Căstănuţă-cel-Mic. Aproape că-i era prea somn să mai continue.
  

Apoi privi dincolo de tufişurile de mărăcini, prin noaptea cea mare şi neagră. Nimic nu părea mai îndepărtat decât cerul.
- Te iubesc până sus la LUNĂ, spuse el şi închise ochii.
- O, da, este departe, răspunse Căstănuţă-cel-Mare. Este foarte, foarte departe.


Căstănuţă-cel-Mare îl aşeză pe Căstănuţă-cel-Mic în pătuţul lui de frunze. Se aplecă încet şi-l sărută de noapte bună. Apoi se-ntinse lângă el şi-i şopti zâmbind:
- Te iubesc până sus la lună...

ŞI ÎNAPOI.
 

Am ales să vă prezint această carte minunată pentru că pe site-ul Stilul meu de viaţă este găzduită o colecţie despre iepuraşi. În această colecţie se adună cărţi şi activităţi cu sau despre iepuraşi de tot felul şi participăm şi noi cu această carte, Ghici cât de mult te iubesc, pe care sper s-o descopere cât mai mulţi părinţi şi copii.


Colecţia cu şi despre IEPURAŞI!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...