Pictură vrac sau ambalată :)

V-am mai povestit deja cum pictăm şi ne pictăm noi până în vârful urechilor de acuarele. Nu ne ferim de murdărire, pictatul fiind o activitate cu multe beneficii, de recreere, de descoperire, de distracţie. Copilaşul crează ceva, pas cu pas, descoperind ce pot face degeţelele lui. Conduce culorile în toate direcţiile, unele peste altele şi în acelaşi timp se lasă condus de ele. Observă ce a provocat şi se amuză de efectele pe care le are dansul degeţelelor pe foaie, prin culori. Şi îşi pune şi palmele la treabă, şi apoi ce alte obiecte are prin preajmă. Totul se termină cu o pictură pe cinste şi un spălat temeinic de mânuţe pân' la coate.

Am pictat şi cu iaurt. În acest episod i s-a permis şi vârfului nasului să participe, spre amuzamentul micului pictor. Am numit foarte sugestiv această sesiune de murdărire Peisaj de iarnă. :)

Şi de curând am folosit şi noi o idee des întâlnită pe internet, aceea de pictat fără murdarire, adică la pungă. Este foarte simplă şi în acelaşi timp practică, deoarece copilul se poate juca cu acuarelele, le poate combina, fără să le atingă. Nu e acelaşi lucru ca atunci când simte şi vede culorile pe degete, dar este o alternativă mulţumitoare pentru atunci când nu putem sau nu vrem să ne murdărim.

Avem nevoie de următoarele:

* pungi cu ziplock;

* culori la tub (noi am folosit tempera);

* bandă adezivă incoloră.

Se pun culorile în pungă, direct din tub, în ce combinaţie doriţi. Se închide bine punga şi deşi poate fi manevrată şi stând la măsuţă sau pe podea, este mai practic să fie lipită de geamul unei ferestre, cu scotch la fiecare colţ, pentru o stabilitate mai bună. De asemenea, lumina naturală face culorile mai interesante.

Noi le-am amestecat mai greu la început, mai mult le ştampilam cu degetele, deoarece se cam întăriseră culorile de la geamul rece. Dar după ce am adăugat foarte puţină apă în pungă, acestea au devenit mai moi şi mai manevrabile. În activitate s-a amestecat şi un cub, cu care pictoraşul a făcut urme pătrate pe pungă şi în culoare. Data viitoare vrem să folosim doar două culori, sau alb, negru şi o culoare pentru a crea degradeuri interesante.

Cercetăm... iarbă şi pietre

Ce mai facem noi pe-afară, pe lângă plimbare, jucatul cu mingea sau pe lângă fuga de şi după câine? Păi cercetăm, studiem tot ce-i în jur, încercând să punem mâna pe cât mai multe, mai ales pe lucruri de pe jos. Bine că am scăpăt de perioada gustatului de orişice. Azi ne-am jucat iar cu pietre şi cu fire de iarbă. Am făcut o grămăjoară, împreună. Apoi pietrele au fost azvârlite cât colo şi adunate iar, doar de mine, nu împreună, de mai multe ori. :) Unele au fost chiar interesante, având în vedere că au fost analizate individual şi întoarse pe toate părţile. Iarba, după cum se vede, nu era tunsă bine şi am mai aranjat-o noi pe ici pe colo. Firele smulse, erau de asemenea studiate cu atenţie, apoi le lua vântul.

Cam asta am făcut noi azi afară...

Reguli pentru mame de băieţi... şi nu numai (2)

Am descoperit aceste reguli scrise de Tabitha Studer în 2011 pentru fiul său şi mi s-au părut foarte interesante, ele punctând foarte bine anumite detalii care de obicei scapă multora dintre părinţi, fie din cauza  unor şabloane sociale, fie a vieţii de zi cu zi aglomerate, deşi bineînţeles că îşi iubesc nespus copiii şi le vor tot binele. Consider că, deşi am folosit aproximativ tot titlul original, şi cuvântul mame şi cuvântul băieţi pot fi schimbate în cazul majorităţii regulilor. Dacă nu, atunci regulile pot fi adaptate. :) Articolul integral se găseşte aici, iar comment-urile la acesta sunt majoritar apreciative, dar mai sunt şi critici cu privire la anumite cuvinte sau noţiuni folosite. Autoarea răspunde ulterior multor întrebări de la cititori, lămureşte multe aspecte şi menţionează din nou că a scris ce a simţit ea potrivit pentru fiul ei. Eu găsesc inspiraţional ceea ce a scris, şi deşi nici nu-mi place şi nici nu găsesc potrivit cuvântul regulă, (în engleză parcă sună mai prietenos) multe dintre idei coincid cu ce cred şi eu şi îmi voi spune părerea sau completările după fiecare regulă tradusă din sursa originală. Fiecare e liber(ă) să se lase inspirat(ă) de ceea ce doreşte.

Asigură-te că are ca exemplu bărbaţi puternici din punct de vedere al inteligenţei, al hotărârii şi al integrităţii caracterului. Exemple de bărbaţi cu muşchi în uniformă sau echipament, precum Batman sau LaMarr Woodley, vor fi  în preajma fiului tău încă de la naştere. Însă asigură-te că va cunoaşte şi oameni care au reuşit în viaţă datorită inteligenţei lor, precum Albert Einstein, datorită talentului scriitoricesc, precum Mark Twain, datorită cuvintelor lor, precum Dr. Martin Luther King Jr., a tăriei lor de caracter (Team Hoyt), a ideilor (The Wright Brothers), a integrităţii (Officer Frank Shankwitz), a curajului lor (Neil Armstrong), sau datorită abilităţii lor de a tăcea când toţi ceilalţi urlă (Jackie Robinson).

ColorYourLifeinJoy: Este foarte important să depăşim limitele realităţii imediat înconjurătoare şi să găsim modele dincolo de televizor, de reviste sau de opinia publică. Modelele trebuie căutate la bibliotecă, în cărţi, în documentare, şi de ce nu, în cazuri fericite, în jurul nostru. Şi bunicul poate fi un model. Reperele de valoare pot inspira copilul, adolescentul. Pornind de la o simplă întrebare Mami, cine a inventat telefonul? se poate ajunge la a citi despre viaţa lui Alexander Graham Bell şi la a afla câte altele a mai realizat. Tocmai mi-a venit o idee de activitate pentru când vom fi măricei: Hai să scotocim despre un om de valoare. :)

Asigură-te că are ca exemplu femei puternice din punct de vedere al inteligenţei, al hotărârii şi al integrităţii caracterului. Exemple obişnuite de femei frumoase, precum Daphne Blake, Prinţesa Jasmine, sau Britney Spears, vor fi  în preajma fiului tău încă de la naştere. Însă asigură-te că va cunoaşte şi femei care sunt frumoase şi pe interior datorită inteligenţei lor, precum Madame Marie Curie, datorită talentului scriitoricesc, precum Harper Lee, datorită cuvintelor lor, precum Eleanor Roosevelt, a tăriei lor de caracter (Anne Sullivan), a ideilor (Oprah Winfrey), a integrităţii (Miep Gies), a curajului lor (Ameila Earhart), sau datorită abilităţii lor de a spune ce trebuie şi de a lua atitudine când toţi ceilalţi nu spun nimic (Aung San Suu Kyi).

ColorYourLifeinJoy: Ceea ce am spus mai sus e valabil şi aici, şi chiar subliniat, pentru că trăim într-o lume în care încă mai întâlnim atitudini misogine, în care jucăriile pentru fetiţe sunt despre îngrijit bebeluşi, gătit sau curaţenie, iar cele pentru băieţi sunt despre tehnică, mecanică sau ştiinţă. Toleranţa şi respectul faţă de cel diferit de lângă noi sunt foarte importante. Genul, rasa, naţionalitatea, convingerile unei persoane nu schimbă cu nimic valoarea a ceea ce aceasta a realizat.

Fii un exemplu de femeie inteligentă, hotărâtă şi integră

Deja eşti toate acestea. Dacă vreodată te subapreciezi, aminteşte-ţi măcar unul dintre următoarele lucruri: dacă ai făurit şi ai dat viaţă scoţând-o din corpul tău, deşi părea imposibil şi de neconceput, dacă ai avut grijă de un nou-născut, dacă ai făcut ca o durere să dispară cu un pupic, dacă ai învăţat pe cineva să citească, dacă ai învăţat un copilaş să mănânce cu linguriţa, dacă ai curăţat diaree fără să-ţi vină să vomiţi, dacă ai simţit o aşa iubire pentru un copil încât să fii în stare să-ţi dai şi viaţa pentru el (chiar dacă e al tău) sau dacă ai găsit o cale să fii puternică atunci când acel copil suferă... eşti o supereroină. Să nu te mai subapreciezi nici măcar o secundă. La modul cel mai serios.

ColorYourLifeinJoy: Ştiu că exemplul personal este cel mai bun. Părintele trebuie să înveţe să fie un exemplu, să se respecte pe sine, să aibă încredere în sine, să facă lucruri pentru sine, să se aprecieze şi în acelaşi timp să fie modest. Părintele face de zeci de ori mai multe lucruri decât cele enumerate, însă adesea se uită pe sine, se pierde printre mărunţişurile şi treburile zilei, se lasă la urmă sau îşi amână vrerile până uită de ele. Iar în timp efectele se văd, se simt în sufletul omului. Copiii fericiţi şi împliniţi au părinţi fericiţi şi împliniţi. Deci...

Învaţă-l să aibă bune maniere

...deoarece aşa este frumos şi astfel lumea va fi un loc mai bun pentru el.

ColorYourLifeinJoy: Toţi părinţi vor să-şi înveţe copiii să fie manieraţi (sau cel puţin aşa ar trebui.) Nu îmi dau seama exact cât de extinsă este tendinţa aceasta, însă este încurajator să vezi că din ce în ce mai mulţi părinţi se ocupă de copiii lor, se implică în educaţia lor, fac activităţi diverse, crează şi descoperă împreună. Mă gândesc că astfel lumea copiilor noştri, ca adulţi, va fi una mai bună, datorită faptului că sunt plantate lucruri mai frumoase şi mai sănătoase în sufletele lor de pe-acum.

Dăruieşte-i ceva în care să creadă

Deoarece într-o zi îi va fi teamă, sau va fi nervos, sau va avea inima rănită, sau se va simţi pierdut, sau pur şi simplu va avea nevoie de tine, iar tu nu vei putea fi acolo. Dăruieşte-i ceva către care să se întoarcă atunci când se va simţi singur, şi astfel să ştie că de fapt nu este singur niciodată, absolut niciodată.

ColorYourLifeinJoy: Ceva în care să creadă, puternic şi fără de cusur, uşor de găsit la tot pasul atunci când vrei să cauţi cu adevărat, indiferent dacă priveşte în sus, ori în jos cu faţa-n palme, ori dacă priveşte în propriul suflet, ori în jur, ori sub orice piatră...

(va urma)

*  Reguli pentru mame de băieţi... şi nu numai (1)

*  Reguli pentru mame de băieţi... şi nu numai (3)

*  Reguli pentru mame de băieţi... şi nu numai (4)

*  Reguli pentru mame de băieţi... şi nu numai (5)

Prima mea rachetă :)

Cui nu-i plac baloanele? Nouă foarte mult. De ceva luni le folosim simplu, pe post de mingi uşoare, care zboară cum vor ele, mai ales afară unde ni le ia vântul. De curând am descoperit aici o activitate, pe cât de simplă, pe atât de interesantă şi am pus-o imediat în aplicare, fiind potrivită pentru vârsta noastră. Este vorba despre rachete din baloane, o idee năstruşnică, cu iz de experiment ştiinţific :) pentru copii micuţi, foarte productivă la capitolul hohote de râs şi îndemnuri de a o repeta.

Pentru această activitate aveţi nevoie de următoarele materiale: 

* baloane, cât mai multe şi mai colorate;

* un pai, noi am folosit unul decorat de petrecere;

* sfoară suficient de subţire pentru a încăpea prin pai;

* bandă adezivă sau scotch;

* foarfecă.

Se introduce paiul pe sfoară şi apoi se fixează ambele capete ale acesteia, fie de două scaune, fie de alte obiecte fixe de prin preajmă. Noi am întins sfoara de la calorifer, la tocul uşii ca să creăm o pantă de lansare a rachetei. Se umflă un balon şi se prinde cu bandă adezivă de pai. Nu înnodaţi capătul balonului, ci daţi-i drumu să zboare de la un capăt al sforii la celălalt. Cu cât este umflat mai mult, cu atât va zbura mai repede pe traiectoria sforii. 

Noi am preferat la un moment dat să ne facem arsenal de baloane umflate şi înnodate, ca să nu mai facem pauza prea mare între lansări, dar în cazul acesta folosiţi o foarfecă pentru a tăia nodul balonului la lansare. În prima variantă balonul poate fi refolosit, dar în cea de-a doua, cea cu foarfeca, e mai dificil de refolosit balonul tăiat. Această activitate merge făcută şi afară şi în interior. Dacă doriţi să variaţi, puteţi să prindeţi de balon, cu scotch, fâşii colorate de hârtie pentru a obţine o rachetă mai colorată şi mai veselă. Spor la treabă şi distracţie plăcută vă dorim!

 

Reguli pentru mame de băieţi... şi nu numai (1)

Am descoperit aceste reguli scrise de Tabitha Studer în 2011 pentru fiul său şi mi s-au părut foarte interesante, ele punctând foarte bine anumite detalii care de obicei scapă multora dintre părinţi, fie din cauza  unor şabloane sociale, fie a vieţii de zi cu zi aglomerate, deşi bineînţeles că îşi iubesc nespus copiii şi le vor tot binele. Consider că, deşi am folosit aproximativ tot titlul original, şi cuvântul mame şi cuvântul băieţi pot fi schimbate în cazul majorităţii regulilor. Dacă nu, atunci regulile pot fi adaptate. :) Articolul integral se găseşte aici, iar comment-urile la acesta sunt majoritar apreciative, dar mai sunt şi critici cu privire la anumite cuvinte sau noţiuni folosite. Autoarea răspunde ulterior multor întrebări de la cititori, lămureşte multe aspecte şi menţionează din nou că a scris ce a simţit ea potrivit pentru fiul ei. Eu găsesc inspiraţional ceea ce a scris, şi deşi nici nu-mi place şi nici nu găsesc potrivit cuvântul regulă, (în engleză parcă sună mai prietenos) multe dintre idei coincid cu ce cred şi eu şi îmi voi spune părerea sau completările după fiecare regulă tradusă din sursa originală. Fiecare e liber(ă) să se lase inspirat(ă) de ceea ce doreşte.

Învaţă-l să spună ce simte

Fiul tău va striga de frustrare şi se va ascunde de ruşine. Va plânge de frică şi de asemenea, îşi va exprima entuziasmul în mod zgomotos. Lasă-l să-şi exprime sentimentele verbal şi non-verbal, dar de asemenea, explică-i ce sunt sentimentele şi care este comportamentul potrivit unui sentiment anume pentru a şti pe viitor. Exemplifică-i alte persoane care simt la fel şi compară modul acelora de a exprima acelaşi sentiment. Explică-i în detaliu emoţiile astfel încât, când va fi mare, să ştie diferenţa dintre furie şi ruşine, dintre dezamăgire şi suferinţă.

ColorYourLifeinJoy: Mai ales în cazul băieţilor, şi în mentalitatea românească există tendinţa de a considera ruşinos plânsul chiar la vârste foarte mici, pe motiv că „E ruşine! Doar eşti băiat mare” La ce vârsta eşti deja prea mare să plângi, copil fiind totuşi, habar nu am. Dar mi se pare o greşeală vecină cu abuzul emoţional, fie acesta şi uşor. Exprimarea sentimentelor este sănătoasă, iar părintele trebuie să fie acolo s-o înlesnească, s-o explice, nicidecum s-o înăbuşe. Şi să se concentreze pe sentiment şi apoi pe forma de exprimare a acestuia. Copiii au nevoie să-şi elibereze emoţiile, căci în caz contrar apar frustrările, şi complexele, şi alterarea comunicării cu ceilalţi. Regula se referă la mult mai multe variante de exprimare emoţională, dar ăsta a fost oful meu.

Fii suporterul vieţii lui

Fără nicio îndoială că eşti cea mai frenetică persoană din tribună la meciurile sale. Fără nicio îndoială că te va ruga jenat să nu mai cânţi versurile odată cu trupa sa. Fără nicio îndoială că se va ruşina când îi vei arăta fetei cu care se întâlneşte pentru banchet fotografii cu el de când era în tabere de cercetaşi. Fără nicio îndoială că nu-i va pomeni prietenei lui despre blogul tău în care te lauzi cu realizarile vieţii lui începând cu prima sesiune de stat pe oliţă până la premiul de conduită civică din clasa a noua. Îţi va spune să încetezi cu toate acestea. Îţi va spune că se simte jenat. Dar va şti întotdeauna că există cel puţin o persoană pe lume care îl va susţine întotdeauna.

ColorYourLifeinJoy: O, da. Fii Number One Fan al copilului tău. Cum altfel ai putea să fii? Respectă-l, nu-l corecta doar pentru că nu a gândit ca tine, nu-l mustra de faţă cu alte persoane, şi lista mea ar putea continua, căci e o discuţie foarte lungă. Foarte lungă şi foarte solicitantă, emoţional vorbind, pentru că văd în jur foarte des copii care nu sunt respectaţi, susţinuţi, încurajaţi sau apreciaţi de ai lor. Las detalierea acestui subiect pe altă dată.

Învaţă-l cum să-şi spele hainele

... şi cum să aşeze vesela în maşina de spălat vase, şi cum să-şi calce o cămaşă. E posibil să n-o facă de fiecare dată când este nevoie. E posibil să n-o facă niciodată. Însă într-o zi soţia lui îţi va mulţumi.

ColorYourLifeinJoy: Până la mulţumirile perechii sale, mai sunt multe alte motive pentru care orice copil trebuie să înveţe, treptat, potrivit cu vârsta, despre ale casei. De mic trebuie să înveţe despre responsabilitate, începând poate cu strânsul jucăriilor sau hrănitul căţelului. Trebuie să ştie să se descurce, să se îngrijească pe sine şi spaţiul în care locuieşte. Consider că buna organizare este un bun prieten în viaţă, iar aceasta se bazează şi se construieşte ca obicei exact pe îndatoririle mărunte asumate.  

Citeşte pentru el şi citeşte cu el

Emilie Buchwald spunea „Copiii devin cititori în poalele părinţilor lor.” Oferă-i fiului tău posibilitatea de a învăţa lucruri noi, de a crede în locuri fantastice şi de a-şi imagina oportunităţi mai mari cu ajutorul cărţilor. Dă-i ocazia să te vadă citind... citind ziarul, cărţile de romane sau articolele revistelor. Fă-l să înţeleagă că scrisul este un mod de a rămâne prezent pentru totdeauna. Scriitorii sunt cei care au transcris istoria şi amintirile. Scrisul reprezintă o dovadă a modului nostru de viaţă dintr-o anume perioadă; ce consideram că este interesant; cum ne vorbeam unii altora; ce era important. Iar cititorii ajută la păstrarea şi la transmiterea acelor amintiri.

ColorYourLifeinJoy: Mi-a plăcut foarte mult regula acesta. Şi nu neapărat că este despre citit, ci că spune foarte limpede şi ce poţi obţine prin citit sau prin scris. Sau mai bine zis ce poţi cultiva prin citit şi prin scris, deoarece consider că imaginaţia, inteligenţa, curiozitatea şi creativitatea unui copil sunt toate deja acolo în mintea şi în sufletul lui, doar să le lăsăm să se manifeste şi să crească şi să găsim modalităţi de-a le spori. Şi da, copiii trebuie încurajaţi să scrie... despre orice. Fără să existe corect sau greşit.

Încurajază-l să danseze

Dansul, ritmul şi muzica sunt noţiuni culturale universale. Indiferent unde călătoreşti, indiferent pe cine întâlneşti, vei da peste câteva forme ale celor trei. Nu trebuie să fie de cea mai bună calitate. Pur şi simplu încurajază-ţi copilul să danseze, dacă aşa simte.

ColorYourLifeinJoy: Ei, şi dacă nu simte nevoia să danseze, nu-i nimic. Important este să guste, să se bucure, să înţeleagă limbajele acestea universale cu sufletul. Sunt cele mai simple si plăcute forme de comunicare sau de iniţiere a comunicării între oameni. Iar despre benefiicile muzicii asupra copiilor am mai vorbit în articolul de aici şi poate vom mai vorbi.

(va urma) 

*  Reguli pentru mame de băieţi... şi nu numai (2)

*  Reguli pentru mame de băieţi... şi nu numai (3)

*  Reguli pentru mame de băieţi... şi nu numai (4)

*  Reguli pentru mame de băieţi... şi nu numai (5)

We're back!

Ne-am întors pe blog fiindcă ni s-a făcut dor de el. :) Acum avem un an şi două luni şi facem o grămadă de lucruri noi. Urmează să vă mai spunem despre ce mai trebăluim noi, dar să recapitulăm puţin din perioada în care nu am mai scris: ...păi astă vară am probat nisipul şi apa mării şi am făcut tălpi pe nisip. 

 

Astă iarnă am făcut cunoştinţă cu zăpada şi am pus primul globuleţ în bradul de Crăciun, am fost la prima petrecere cu zeci de copii la un loc de joacă şi am avut 1st Birthday Party cu tema Winnie the Pooh. 

 

Am trecut de la târât, la căţărat, apoi la mersul de-a buşilea, iar acum ne plimbăm pe două picioare de mama focului şi exersăm lăsatul pe vine şi ridicatul. Ne plac cărticelele şi zilnic răsfoim şi ascultăm explicaţiile imaginilor. Dansăm pe muzici (bineînţeles că şi noi am avut sezonul Gangnam Style!) Cântăm mai mereu şi zdrăngănim la chitară. Ne place să pictăm cu mâncare, cu iaurt şi chiar cu acuarele. :)

Răscolim în coşuri şi cutii după jucării şi exersăm aşezatul acestora la loc. Ne place apa, adică joaca cu apă, la baie, la chiuvetă, la lighean, cu păhăruţe fel de fel şi pâlnii şi bineînţeles cu haine leoarcă, schimbate des. La mall, fântâna arteziană întrece la capitolul entuziasm trenuleţul sau pe Winnie şi Mickey care se bălăngăne. 

Am fost şi la Acvariu şi am văzut o grămadă de pesti mai mici, mai mari, unii foarte coloraţi, şi le-am bătut cu palmele în geam doar doar ne-or băga în seamă :) Bem direct din pahar, ţinut straşnic cu două mânuţe, avem un meniu cu de toate sănătoase, iar într-o anume zi, doar una, că nu s-a mai repetat, la o singură masă, nicio linguriţă nu ne-a fost pe plac şi am vrut să mâncăm ciorba musai cu lingura polonic. A fost foooaarte interesant, şi pentru el, şi pentru noi. :)

Jocuri cu lumini şi umbre

După zornăitori, după mingi mari şi mici, jucării chiţăitoare, colorate şi de felurite forme, înşirate pe sfoară sau nu, prinse de carusel sau zdrăngănite în mânuţă şi apoi azvârlite pe jos, după cântecele şi dănţuială cu hohote de râs, întotdeauna este bine venită şi o pauză de linişte şi relaxare, când vrei să stai pe pat împreună cu copilaşul tău, care bineînţeles că ar mai vrea să se joace, deşi îi este şi somn. Acesta este momentul când noi am descoperit luminile şi umbrele, ca fiind cele mai relaxante jucării. Avem de la Tuşi un ursuleţ de pluş cu burtică de lumini colorate, care se schimbă de la roşu la verde şi apoi la albastru şi care ne cântă foarte suav Twinkle Twinkle Little Star. Am stins lumina în cameră şi am mişcat luminiţele în fel şi chip pe tavan, Mathias fiind foarte încântat şi curios să le studieze. Le urmărea cu privirea şi îmi plăceau reacţiile lui. Şi m-am gândit că această activitate poate fi făcută şi fără ursuleţ cu lumini în burtică. 

Dacă nu aveţi la îndemână o jucărie cu lumini, puteţi folosi o cutiuţă, un pahar de carton sau orice recipient ce poate fi găurit cu uşurinţă în prealabil, în care să introduceţi o lanternă şi să proiectaţi luminile pe perete. Puteţi folosi becuri colorate, lanterne de diferite mărimi sau poate chiar o instalaţie de pom pusă într-o cutie de pantofi fără capac, pe care să o puteţi manevra de la distanţă faţă de copil, proiectându-i luminile pe o suprafaţă la îndemână. Lăsaţi-vă imaginaţia să inventeze şi să reinventeze această activitate foarte interesantă pentru bebeluş şi delectaţi-vă cu reacţiile micului spectator.

Într-o altă zi ne-am jucat cu umbrele. De fapt am descoperit cît de interesante sunt pentru copilaş, când l-am surprins uitându-se după umbrele apărute pe perete cînd îl tineam în braţe prin casă. Şi m-am gândit să dezvoltăm acest interes într-o activitate simplă, dar relaxantă. Am folosit diverse forme (animăluţe şi o maşinuţă) decupate. Avem câteva din lemn şi din foi gumate. Dar pentru această activitate sunt suficiente şi forme decupate din carton. Nu contează culoarea sau detaliile, ci doar silueta care apare pe perete. Puteţi folosi o veioză mai puternică, care să vă ajute să obţineţi umbre clare. Este foarte haios ca prin apropiere şi prin depărtare să micşoraţi sau să măriţi figurinele de pe perete cu care puteţi să asociaţi cântecele sau conversaţii între animăluţe. Puteţi exemplifica şi cum face maşina, cocoşul sau câinele, în funcţie de ce forme folosiţi. Bineînţeles că puteţi folosi şi siluete create cu ajutorul mâinilor, precum în imaginile de mai jos sau după cum se pricepe fiecare. La fel ca şi jocul cu lumini, această activitate poate fi diversificată cu fel de fel de forme, dialoguri şi chiar scenete amuzante.

 

Sursă foto Ombres de la main

Radio Bebe :)))

Indiferent de calităţile vocale ale mămicii, tuturor copilaşilor cred că le place să audă cântecele cântate de mami. De la cântece de leagăn, până la cele de ţopăială, acompaniamentul muzical pentru puii lor cred că face parte din viaţa de zi cu zi a fiecărei mame. Sau cel puţin pentru noi este indispensabil. Cântăm foarte des şi ne place. De când era în burtică, Mathias s-a obişnuit cu cântatul meu, lălăială cu iz de cântecel pentru copii la început, apoi ne-am "documentat" şi am format o colecţie de cântecele din Cutiuţa muzicală şi din alte surse, şi le ascultam frecvent împreună cu muzică clasică pentru bebeluşi. Ne-am continuat acest obicei şi acum avem un repertoriu foarte bogat, pentru că, vrei nu vrei, am învăţat toate versurile şi i le cânt lui Mathias foarte des. Răţuştele mele, Şade raţa pe butoi, Masa mare, În pădurea cu alune ş.a.m.d... Elefantul Cici este cea mai nouă descoperire şi este foarte haios. La fel de frumoase sunt şi melodiile în limba engleză, şi nu numai.

Ştiu că poate părea o activitate simplă şi banală, însă implicaţiile ei sunt foarte importante şi valoroase pentru bebeluş. În cartea Cum să facem un copil fericit în primul său an de viaţă, de Nessia Laniado (Ed. All, 2009), scrie aşa: "Pentru nou-născut, vocea părinţilor are un ton, un timbru, o intensitate şi un ritm proprii. Dacă se obişnuieste să o audă cântând, va avea mai puţine dificultăţi în a învăţa să vorbească, nu numai propria limbă, dar şi o limbă străină." Interesant, nu? Din aceeaşi carte am înţeles importanţa şi puterea cântecului de leagăn, care are aceeaşi melodicitate şi acelaşi ritm în toate limbile şi culturile. De aceea, încă din burtică şi mult după aceea, i-am cântat copilului meu un cântecel de leagăn cu versuri compuse de mine pentru el, personalizarea aceasta îmbogăţind şi mai mult valoarea momentului de intimitate maternă dintre noi. Cunoscându-l din burtică, copilul se linişteşte mai uşor şi dobândeşte sentimentul de siguranţă mult mai repede când ascultă cântecul de leagăn. Conform cărţii meţionate mai sus, efectul pozitiv nu este doar la nivel psihologic, ci "contribuie la sincronizarea respiraţiei în scurt timp. Cine îl ascultă, începe aproape imediat să respire urmând ritmul muzicii. Muşchii se relaxează şi apare în tot corpul o senzaţie de bine."

Cântaţi copilaşilor voştri. Ascultaţi muzică împreună. Înveseliţi-vă, dansaţi, ţopăiţi şi râdeţi cu gura până la urechi. Delectaţi-vă împreună pe orice fel de muzici vesele sau duioase. De la Vulpe, tu mi-ai furat gâsca până la Mozart şi Shostakovich. Noi mai nou ascultăm şi topurile radio şi mult ne mai place să ne distrăm de exemplu pe refrene de genul "Cecererece, cecererece!" Simplu? Da. Haios? Foarte. Dar ca să închei totuşi solemn :) vă citez puţin şi din filosoful grec Platon: "Cea mai bună educaţie ia naştere din muzică, pentru că armonia şi ritmul pătrund în cele mai adânci unghere ale sufletului şi pun stăpânire pe acesta, dăruindu-i aceluia care beneficiază de aşa ceva, înţelepciune şi capacitate de a învăţa."

Sursă foto