10 mai 2013

Reguli pentru mame de băieţi... şi nu numai (4)

Continui aici seria regulilor, sau mai frumos spus, a îndemnurilor pentru părinţi scrise de Tabitha Studer fără a relua introducerea, însă pentru primele trei părţi folosiţi link-urile de mai jos:




Dă-i ocazia să-i ajute pe alţii 
Există o mare diferenţă între a-i da cuiva ocazia să ajute şi a forţa pe cineva să ajute. A oferi ocazia de a ajuta pe cineva aprinde o flacără în inimă şi odată ce ajutorul a fost acordat această flacără străluceşte şi mai tare şi atrage noi ocazii de a ajuta. Fii un exemplu în a-i ajuta pe alţii prin propriile tale acţiuni şi prin felul în care în cadrul familiei vă ajutaţi unii pe alţii sau cum împreună acordaţi ajutor altora.

ColorYourLifeinJoy: Exemplul personal este cel mai bun în a stabili niste obiceiuri sănătoase. A avea în suflet dorinţa de a ajuta de asemenea este un lucru bun. Însă copilul trebuie învăţat şi despre cum să cântărească situaţiile în aşa fel încât să nu se profite de dorinţa lui de a ajuta.

Aminteşte-i că exerciţiul aduce perfecţiunea
Acest lucru nu este valabil doar pentru domeniile bazate pe performanţă, precum sportul sau muzica, ci de asemenea este valabil şi pentru toate aspectele vieţii. Devii un scriitor mai bun scriind. Devii un ascultător mai bun ascultând. Devii un orator mai bun vorbind. Arată-i acest lucru copilului tău cât mai devreme posibil, asta însemnând chiar de la naştere, deoarece copiii încep să înţeleagă lumea înconjurătoare de cum ajung în aceasta. Exersaţi colindatul la propria uşă înainte de a merge efectiv cu colindul. Exersaţi cum veţi trece prin punctul de control dintr-un aeroport înainte de călătorie. Exersaţi cum vă veţi comanda mâncarea de la angajatul fast food-ului. Exersaţi, exersaţi, exersaţi.

ColorYourLifeinJoy: Consider că acesta este un sfat foarte bun şi foarte important. Făcându-i cunoştinţă copilului cu ceea ce urmează să se întâmple îl va face pe acesta să se simtă în control, să simtă siguranţa că stie ce urmează, să fie priceput la ceea ce urmează, să nu-i fie teamă de ceea ce urmează, să se simtă cu temele făcute în public, să aibă rabdare şi astfel să acorde mai multă atenţie la ceea ce se întâmplă şi la ceea ce trebuie să facă. Foarte preţioasă această regulă!

Răspunde-i când întreabă „De ce?”
Răspunde-i sau căutaţi răspunsul împreună. Indică-i unde să caute răspunsurile (să întrebe pe cineva, ori să caute în cărţi sau să meargă la surse serioase pe internet.) Formulează întrebarea astfel încât să înceapă să-şi găsească singur răspunsurile. Într-o zi când îi va fi jenă să te întrebe anumite lucruri, să ştie din ce surse poate obţine răspunsurile corecte.

ColorYourLifeinJoy: Acest sfat se aplică pe mult mai multe aspecte decât acela al întrebărilor jenante din viitor. Ba chiar şi acelea ar trebui să devină deloc jenante prin comunicare şi prietenie timpurie. Însă valoarea obiceiului de a căuta răspunsuri este inestimabilă în viaţă. Din surse informatice moderne, în cărţi, dar cel mai important, în mintea şi sufletul proprii. Deşi întrebarea „De ce?” are şi cel mai amputabil răspuns posibil „De-aia!”, este totuşi unul dintre cele mai puternice motoare în a căuta, cerceta, dovedi şi afla. „De ce-ul” este ca o poartă către toate acestea, poartă pe care alegi s-o deschizi sau să i-o trânteşti copilului în nas.

Să ai întotdeauna la tine plasturi şi şerveţele dezinfectante
Mai ales şerveţelele...

ColorYourLifeinJoy: Auziţi cumva pe cineva strigând „Nuuuuuuuu”? Eu sunt. Da, ştiu, va veni şi vremea juliturilor şi a cucuielor, a bicicletelor şi a căţăratului în copaci, şi a apariţiei firelor de păr alb cu viteza luminii în capul meu. Şi este bine să fim pregătiţi cu plasturi, şerveţele dezinfectante şi vopsea de păr, bineînţeles. :)

Lasă-l pe tati să-l înveţe cum să facă diverse lucruri
...fără a-i întrerupe pentru a le arăta cum se face „mai bine.” Dacă le acorzi această oportunitate, să-i arate şi să-l înveţe cum se face, să descopere împreună când copilul este în creştere, într-o bună zi, după o scurtă perioadă în care va crede că tatăl lui nu ştie nimic, copilul va ajunge la concluzia că tatăl lui ştie absolut orice. Tu vei fi întotdeauna mama lui, însă în mintea şi în inima lui de bărbat matur, va şti că tatăl lui are răspunsurile potrivite. Şi astfel, când fiul tău va fi prea ocupat pentru a o suna pe mama lui să stea la poveşti, tu vei fi conectată la ceea ce se întâmplă în viaţa lui. Deoarece el îşi va suna tatăl pentru a găsi răspunsuri, iar acesta va veni în secret la tine să te întrebe ce să-i spună.

ColorYourLifeinJoy: Am tradus acest sfat cu un mare zâmbet pe faţă. :) Poate nu este chiar aşa la toată lumea, dar tabloul înfăţişat la final este haios. Oricum, imaginea integră a tatălui este foarte importantă pentru orice copil, iar mama are un rol semnificativ în construirea acesteia. De fapt este o chestiune reciprocă, cu esenţa în respectul, afecţiunea şi consideraţia acordată de părinţi unul altuia. Şi aici este vorba tot de exemplul personal. Revenind la zâmbet, mi-am adus aminte de o glumă găsită pe internet...
 
 

2 comentarii:

  1. doar o mamica de baieti, cum sunt si eu stie cat de folositoare sunt aceste sfaturi :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Folositoare şi adevărate, pentru că sigur în mare parte le aplicaţi deja de la sine, fără să le fi citit undeva.:) Şi de asemenea, foarte multe dintre ele se potrivesc tuturor părinţilor, nu doar celor de băieţi. Experienţa personală este mai educativă decât orice teorie, dar e bine să aflăm şi ce au învăţat alţii şi să luam ce ni se potriveşte. Numai bine.

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...