Reguli pentru mame de băieţi... şi nu numai (4)

Continui aici seria regulilor, sau mai frumos spus, a îndemnurilor pentru părinţi scrise de Tabitha Studer fără a relua introducerea, însă pentru primele trei părţi folosiţi link-urile de mai jos:

*  Reguli pentru mame de băieţi... şi nu numai (1)

*  Reguli pentru mame de băieţi... şi nu numai (2)

*  Reguli pentru mame de băieţi... şi nu numai (3)

Dă-i ocazia să-i ajute pe alţii 

Există o mare diferenţă între a-i da cuiva ocazia să ajute şi a forţa pe cineva să ajute. A oferi ocazia de a ajuta pe cineva aprinde o flacără în inimă şi odată ce ajutorul a fost acordat această flacără străluceşte şi mai tare şi atrage noi ocazii de a ajuta. Fii un exemplu în a-i ajuta pe alţii prin propriile tale acţiuni şi prin felul în care în cadrul familiei vă ajutaţi unii pe alţii sau cum împreună acordaţi ajutor altora.

ColorYourLifeinJoy: Exemplul personal este cel mai bun în a stabili niste obiceiuri sănătoase. A avea în suflet dorinţa de a ajuta de asemenea este un lucru bun. Însă copilul trebuie învăţat şi despre cum să cântărească situaţiile în aşa fel încât să nu se profite de dorinţa lui de a ajuta.

Aminteşte-i că exerciţiul aduce perfecţiunea

Acest lucru nu este valabil doar pentru domeniile bazate pe performanţă, precum sportul sau muzica, ci de asemenea este valabil şi pentru toate aspectele vieţii. Devii un scriitor mai bun scriind. Devii un ascultător mai bun ascultând. Devii un orator mai bun vorbind. Arată-i acest lucru copilului tău cât mai devreme posibil, asta însemnând chiar de la naştere, deoarece copiii încep să înţeleagă lumea înconjurătoare de cum ajung în aceasta. Exersaţi colindatul la propria uşă înainte de a merge efectiv cu colindul. Exersaţi cum veţi trece prin punctul de control dintr-un aeroport înainte de călătorie. Exersaţi cum vă veţi comanda mâncarea de la angajatul fast food-ului. Exersaţi, exersaţi, exersaţi.

ColorYourLifeinJoy: Consider că acesta este un sfat foarte bun şi foarte important. Făcându-i cunoştinţă copilului cu ceea ce urmează să se întâmple îl va face pe acesta să se simtă în control, să simtă siguranţa că stie ce urmează, să fie priceput la ceea ce urmează, să nu-i fie teamă de ceea ce urmează, să se simtă cu temele făcute în public, să aibă rabdare şi astfel să acorde mai multă atenţie la ceea ce se întâmplă şi la ceea ce trebuie să facă. Foarte preţioasă această regulă!

Răspunde-i când întreabă „De ce?”

Răspunde-i sau căutaţi răspunsul împreună. Indică-i unde să caute răspunsurile (să întrebe pe cineva, ori să caute în cărţi sau să meargă la surse serioase pe internet.) Formulează întrebarea astfel încât să înceapă să-şi găsească singur răspunsurile. Într-o zi când îi va fi jenă să te întrebe anumite lucruri, să ştie din ce surse poate obţine răspunsurile corecte.

ColorYourLifeinJoy: Acest sfat se aplică pe mult mai multe aspecte decât acela al întrebărilor jenante din viitor. Ba chiar şi acelea ar trebui să devină deloc jenante prin comunicare şi prietenie timpurie. Însă valoarea obiceiului de a căuta răspunsuri este inestimabilă în viaţă. Din surse informatice moderne, în cărţi, dar cel mai important, în mintea şi sufletul proprii. Deşi întrebarea „De ce?” are şi cel mai amputabil răspuns posibil „De-aia!”, este totuşi unul dintre cele mai puternice motoare în a căuta, cerceta, dovedi şi afla. „De ce-ul” este ca o poartă către toate acestea, poartă pe care alegi s-o deschizi sau să i-o trânteşti copilului în nas.

Să ai întotdeauna la tine plasturi şi şerveţele dezinfectante

Mai ales şerveţelele...

ColorYourLifeinJoy: Auziţi cumva pe cineva strigând „Nuuuuuuuu”? Eu sunt. Da, ştiu, va veni şi vremea juliturilor şi a cucuielor, a bicicletelor şi a căţăratului în copaci, şi a apariţiei firelor de păr alb cu viteza luminii în capul meu. Şi este bine să fim pregătiţi cu plasturi, şerveţele dezinfectante şi vopsea de păr, bineînţeles. :)

Lasă-l pe tati să-l înveţe cum să facă diverse lucruri

...fără a-i întrerupe pentru a le arăta cum se face „mai bine.” Dacă le acorzi această oportunitate, să-i arate şi să-l înveţe cum se face, să descopere împreună când copilul este în creştere, într-o bună zi, după o scurtă perioadă în care va crede că tatăl lui nu ştie nimic, copilul va ajunge la concluzia că tatăl lui ştie absolut orice. Tu vei fi întotdeauna mama lui, însă în mintea şi în inima lui de bărbat matur, va şti că tatăl lui are răspunsurile potrivite. Şi astfel, când fiul tău va fi prea ocupat pentru a o suna pe mama lui să stea la poveşti, tu vei fi conectată la ceea ce se întâmplă în viaţa lui. Deoarece el îşi va suna tatăl pentru a găsi răspunsuri, iar acesta va veni în secret la tine să te întrebe ce să-i spună.

ColorYourLifeinJoy: Am tradus acest sfat cu un mare zâmbet pe faţă. :) Poate nu este chiar aşa la toată lumea, dar tabloul înfăţişat la final este haios. Oricum, imaginea integră a tatălui este foarte importantă pentru orice copil, iar mama are un rol semnificativ în construirea acesteia. De fapt este o chestiune reciprocă, cu esenţa în respectul, afecţiunea şi consideraţia acordată de părinţi unul altuia. Şi aici este vorba tot de exemplul personal. Revenind la zâmbet, mi-am adus aminte de o glumă găsită pe internet...

 

 

Sursă foto Where is Mom?

(va urma) 

*  Reguli pentru mame de băieţi... şi nu numai (5)

Oul ciufulit şi oul cu linii

 

Vi-l prezentăm pe Ciufulici, oul nostru ornat cu bucăţele colorate de şerveţel şi hârtie creponată. Am vrut activitate cu tema sărbătorilor pascale şi am găsit. Ideea se găseşte pe internet în diverse variante şi în general se numeşte Sun catcher, deoarece lucrarea rezultată se vede minunat în lumina soarelui. Este foarte potrivită pentru copiii micuţi, în prezenţa părinţilor bineînţeles, care trebuie să exemplifice pas cu pas ce este de făcut. Joaca cu formele, cu culorile, exemplificarea mişcărilor şi imitarea lor, imaginaţia şi creativitatea, toate acestea se împletesc în această activitate minunată.

Pentru crearea unei forme ciufulite (deoarece puteţi crea orice formă, de floare, de fluture, de curcubeu, de globuleţ de Crăciun sau de ou, cum am făcut noi acum) aveţi nevoie de următoarele materiale:

* şerveţele şi/sau hârtie creponată de culori diferite pe care le tăiaţi pătrăţele;

* autocolant transparent pe care îl tăiaţi în forma dorită;

* carton colorat A4;

* lipici şi bandă adezivă;

* un bol, un creion şi o foarfecă.

Pentru a da forma dorită autocolantului puteti folosi un şablon pe care să-l desenaţi pe spatele acestuia şi astfel îl veţi decupa mai uşor. Noi am luat modelul de pe site-ul Gift of Curiosity, de la categoria Printables, din broşura Easter Printable Pack for Tots and Preschoolers. Veţi găsi multe idei deosebite pe acest site. 

După ce aţi pregătit bolul cu pătrăţele colorate şi autocolantul în forma dorită, decupaţi din carton colorat o ramă de aceeaşi formă pe care s-o aveţi la îndemână la final. Dezlipiţi folia protectoare a autocolantului şi fixaţi-l pe masa de lucru cu bucăţele de bandă adezivă fără a lua prea mult din marginile formei. Important este ca forma adezivă să fie cu lipiciul în sus, deoarece acolo urmează să plouă cu pătrăţele. Exemplificaţi-i copilului cum să aplice pătrăţelele şi cum să le apese ca să se fixeze bine pe adeziv. Pătrăţelele pot fi aplicate una câte una sau prin metoda ploaie de culori :) adică se iau cât poate cuprinde pumnuleţul şi se împrâştie peste tot pe formă. Este distractiv şi creativ. Şi apoi se munceşte serios la apăsat, la presat şi la scuturat ca să vedeţi zonele ramase goale şi care au nevoie de... pătrăţele.

După ce vă asiguraţi că v-aţi distrat copios, că nu mai sunt pătrăţele în bol, că le-aţi apăsat bine bine pe autocolant şi că o mulţime dintre ele sunt pe covor, dar musai că forma decorată nu mai are locuri goale, dezlipiţi-o cu grijă de pe masă şi lipiţi-i deasupra rama decupată la început în aceeaşi formă. Tundeţi marginile formei de hârtiuţele care depăşesc rama, pentru un aspect mai ordonat. Astfel lucrarea este finalizată. Îi puteţi pune un şnur pentru a o agăţa undeva, o puteţi expune pe un raft sau cel mai frumos, o puteţi lipi pe geamul ferestrei ca să pătrundă lumina soarelui prin culorile ei.

 

Pagina cu oul utilizat de noi ca şablon pentru Sun catcher ne-a folosit şi la o activitate simplă de colorat. O numesc simplă pentru că este prima oară când colorăm, cu scop, cu temă, pe o foaie cu un desen pe ea. Am făcut cunoştinţă cu culorile şi cariocile, le-am studiat şi am observat la ce folosesc. Am printat de două ori pagina de colorat, pentru a avea pe ce exemplifica cum se folosesc creioanele colorate, fără a mă amesteca în lucrarea micului decorator. :) Aşadar oul a fost înfrumuseţat cu liniuţe fel de fel în zona de centru, liniuţe încercate cu mai multe culori, în direcţii diferite. Bineînţeles că nu au lipsit pauzele de cercetat beţele colorate şi de râcâit hârtia de pe ele :)

Tăbliţa fără fire

Discuţie în parc:

Nepotul: Bunicule, dar de ce porţi ochelari?

Bunicul: Pentru că mi-am folosit mult ochii la privit şi au obosit, iar acum am nevoie de ochelari să văd bine.

Nepotul: Aaa, ai stat mult cu ochii în tabletă sau în monitor, nu?

Bunicul: Nici vorbă, pe vremea mea foloseam tăbliţă pe care scriam cu creta şi apoi ştergeam şi scriam din nou.

Nepotul: Aaa, dar măcar fire avea, nu-i aşa? 

Tăbliţa noastră la fel, nici măcar fire nu are. :) Dar are două feţe, una ca tablă de scris, iar cealaltă ca tablă magnetică. Mai are un tic tac cu limbi mobile şi două numărători diferite, numai bune de manevrat şi de zdrangănit dintr-o parte într-alta. Am zis să începem să facem cunoştinţă cu desenatul la scală mai mare decât cea a unei foi de hârtie. Pentru început i-am desenat lui Mathi pe tablă lucruri cunoscute, despre care să-l întreb, pe care să le arate: bol cu mâncare, sticlă, minge mică, minge mare. Le-a indicat cu degetul şi a descoperit praful de cretă care se lipeşte numaidecât pe palme. Apoi i-am dat o bucată de cretă şi a desenat linii în toate direcţiile, mai lungi, mai scurte.

Ideile vin din mers în faţa tăbliţei. În alte dăţi am făcut împreună linii şerpuite şi feţe diferite, zâmbitoare sau supărate. De asemenea, puteti alege obiecte simple de prin casă sau din coşul cu jucării şi să le desenaţi pe tablă. Puteţi folosi formele de la jocuri şi să le desenaţi pentru activităţi de asociere de exemplu sau pur şi simplu pentru a-i da celui mic ocazia să observe le cum desenaţi. La fel de interesant este să folosiţi cretă colorată.

Pe partea magnetică ne jucăm cu animăluţele marine cu magneţi de la tushi, pe care le numim şi le recunoaştem. Le culegem de pe tablă şi pe aşezăm la loc, câteodată prin azvârlire, căci tare amuzant mai este că se lipesc oricum. Şi facem povestioare despre cum micul scafandru caută comoara şi pe drum către aceasta se întâlneşte ba cu rechinul, ba cu o caracatiţă haioasă sau cu delfinul cel prietenos.

O altă tăbliţă interesantă şi fără fire :) pe care o mai puteţi folosi cu copiii de un an şi ceva, este cea cu pilitură de fier. Există modele diverse, unele având şi ştampile cu forme simple. Altă dată vă vom povesti despre cum o folosim noi pe a noastră. Spor la joacă!