Ursuleţul şi prietenii lui

Ursuleţul şi prietenii lui este o carte perfectă pentru noi din mai multe motive. Ne plac animalele, ne place să răsfoim cărţulii, ne place să numărăm şi nu în ultimul rând ne place foarte mult să ne jucăm peek-a-boo. Nu mai zic cât de interesant este să manevrezi micile trape de pe paginile cărţii şi să vezi cum apar atâtea feţe haioase. Această carte le reuneşte pe toate cele enumerate mai sus. Pe fiecare pagină şi chiar şi pe copertă apar şi dispar animăluţe simpatice, astfel încât numărându-le să parcurgem numerele de la 1 la 10. Însă noi numim şi animalele, întrebăm unde sunt unele sau altele, ne bucurăm când le facem să apară şi ne folosim de zor degeţelele în manevrarea cerculeţelor decupate de pe fiecare pagină care fac ca toate minunăţiile amintite să se întâmple. Cartea a apărut la Editura Rao şi este foarte frumos ilustrată de către Claudine Gevry. Paginile au text puţin, doar câte o întrebare şi un răspuns referitoare la animăluţele din imagini, însă se pot crea din mers povestioare pe marginea ilustraţilor mobile. Ultima pagină are o altă surpriză care produce mult amuzament, sub forma a doi ochişori care ne pândesc din tufişuri. :) Pentru a vedea in detaliu despre ce este vorba, vă lăsăm să priviţi imaginile de mai jos.

  

Vă dorim spor la citit şi la joacă!

Activităţi cu apă

Nouă ne place foarte mult să ne jucăm cu apa, aşa cum v-am mai povestit. Iar vremea aproape caniculară din ultima vreme ne-a permis să diversificăm această joacă, şi în curte, şi în casă. Aşadar stropim şi ne udăm cu furtunul până la coate, udăm pomii fructiferi, facem sensory bins cu de toate şi ne schimbăm de haine de foarte multe ori pe zi. :)

 

Sensory bin cu apă şi şerveţele colorate

Pentru această activitate nu aveţi nevoie decât de serveţele colorate sau hârtie creponată, tăiate în bucăţi de diverse forme, o cutie cu apă şi bineînţeles, ustensile pentru a mesteca de zor în ciorba colorată ce va rezulta. :)

Joaca se poate transforma oricând, schimbând ciorba cu supa de fructe de mare. A nu se gusta! :)

Sensory bin cu apă, iarbă şi pietre

Preferatele noastre în joaca de afară, firele de iarbă şi pietrele, implicate serios într-un bol cu apă. O activitate simplă, dar captivantă pentru micuţi, poate între două reprize de alergat şi ţopăit.

Sensory bin cu bureţi

Pentru această distracţie aveţi nevoie de o cutie cu apă, bureţi diverşi, coloraţi şi potriviţi ca mărime pentru mâini micuţe şi alte recipiente de dimensiuni diferite pentru a avea unde să fie transferată apa cu ajutorul bureţilor. Am învăţat astfel cum să lasăm bureţii să se umple cu apă, cum să-i stoarcem şi cum să transferăm şi să strângem apă în alte recipiente. Circuitul acesta al apei în cutii şi cutiuţe s-a dovedit foarte amuzant.

 

Spor la joacă şi la bălăceală!

Reîntâlnire cu marea...

Am fost iar pe plajă, dar nu doar ca să privim marea ca de obicei, ci şi s-o atingem. Vremea ne-a permis să bagăm puţin picioruşele în apă, să simţim cum ne fuge nisipul de sub tălpiţe la propriu şi să pândim valul subţire de care să fugim imediat cum se apropie. Distracţie, hohote de râs şi entuziasm, acesta a fost rezultatul, mai ales când ne lăsam prinşi de valul jucăuş. :)

Poveşti spuse la culcare

Dorim să vă prezentăm o carte foarte frumoasă, atât din punct de vedere grafic, cât şi datorită celor patru poveşti simple dar uşor de îndrăgit de către micii cititori sau ascultători. Aceasta se numeşte Poveşti spuse la culcare şi a apărut la editura Flamingo GD. Poveştile din cuprins sunt: E ora de culcare, Visul ursuleţului, Vreau să mă joc şi Povestea lui Sunny. Nouă ne plac foarte mult poveştile şi ilustraţiile create de Andy Beckett şi Tony Morris. În fiecare seară din ultima săptămână am citit din această carte, am răsfoit-o şi am cercetat imaginile delicioase. Deja când îi spun micuţului nostru că e momentul să citim poveşti se duce direct la această carte şi o ia de pe etajeră. Nu prea are răbdare să termin de citit de pe o pagină anume, însă pune degeţelul pe fiecare animăluţ ca să îl numesc. Apoi imităm sunetele pe care le fac bufniţa, pisica sau rândunelele. Preferata noastă dintre ilustraţii este cea a întâlnirii dintre ursuleţul de pluş hoinar şi marele urs polar. 

 

E ora de culcare! este o poveste despre cum un pui de bufniţă trezeşte puii familiei de păsărele, pe ai celei de veveriţe şi pe puii familiei de şoricei deoarece ea doarme ziua şi stă trează noaptea. Toţi aceşti prichindei ai pădurii se întâlnesc şi stau de vorbă până vin părinţii lor care îi trimit din nou la culcare, excepţie făcând bineînţeles puiul de bufniţă şi mămica lui.

Visul ursuleţului de pluş ne poartă într-o călătorie imaginară a acestuia prin lumea urşilor adevăraţi. Îşi pregăteşte frumos rucsacul cu toate cele necesare pentru călătorie şi se aventurează într-o lume pentru care descoperă pas cu pas că nu este pregătit. Se întâlneşte mai întâi cu urşii grizzly care îl invită să prindă peşte cu ei, apoi cu un urs koala, care leneveşte într-un copac şi cu un panda care îi oferă un băţ de bambus să-l guste. La final ursuleţul de pluş nimereşte în lumea de gheaţă a urşilor polari, unde adoarme obosit şi înfrigurat cu gândul la camera lui călduroasă de acasă.

Vreau să mă joc este povestea pisicuţei Bonnie care, neavând somn, pleacă afară în căutarea unui prieten cu care să se joace. Se întâlneşte mai întâi cu câteva păsărele, apoi cu un melc care s-a speriat şi a intrat în cochilie, după aceea cu trei boboci de raţă care ar fi vrut să se joace cu ea dar pe care i-a chemat la culcare mămica lor şi cu peştişorii din băltoacă, care şi-au văzut de înotatul lor fără să o bage în seamă pe pisicuţă. Doar broscuţa de pe frunza de nufăr a chemat-o alături de ea pe Bonnie, însă o întâmplare neprevăzută le-a împiedicat să se joace.

Povestea lui Sunny ne spune foarte multe despre viaţa rândunelelor. Aflăm rând pe rând cum îşi hrânesc ele puişorii, cum prind insecte, cum zboară către ţările calde din sud atunci când vine frigul şi cum se întorc acasă. Sunny, puiul de rândunică, se împrieteneşte cu Susie în călătorie, iar când ajung înapoi acasă sunt deja mari şi pregătiţi pentru a-şi face propriul cuib şi propria familie.

Sper că v-am trezit interesul pentru aceste poveşti minunate cu ilustraţii încântătoare. Spor la răsfoit  şi la citit!

Soare, trezeşte-te, a venit vara!

 

Este vară, este iunie şi este înnorat. Tocmai azi când ne propusesem să facem o activitate despre vară şi să ne jucăm în curte cu nisip, tocmai azi nu avem soare. A tunat, a fulgerat, au căzut şi câţiva stropi de ploaie. Aşa că ne-am schimbat activitatea, dar am păstrat tema: ne-am făcut noi un soare. Tehnica folosită este la fel cu cea de la oul ciufulit, deci avem experienţă în lipit şi presat pătrăţele de şerveţele. Pentru o astfel de activitate aveţi nevoie de autocolant transparent, şerveţele şi carton colorat pentru ramă. De data aceasta, noi am folosit pentru ramă hârtie galbenă autocolantă pentru a nu pune două straturi de lipici pe margine, unul fiind pentru raze, făcute din carton galben simplu.

Totul a decurs în ritmul bine cunoscut, adică presărăm, apăsăm, presărăm, apăsăm, mai adunăm şerveţele şi de pe covor, iar presărăm şi tot aşa. :) După ce rotundul din autocolant a fost acoperit în întregime de serveţele, am ajustat marginile, am lipit razele şi apoi am aplicat rama. Bineînţeles că am aşezat soarele exact acolo unde îi era locul, adică la fereastră, ca să ne lumineze priveliştea.

După somnul de după-amiază ne-am cocoţat şi la propriu şi la figurat pe cartea Hoinari prin Anotimpuri - Vara (Editura Casa) şi am mai cercetat-o şi azi puţin şi am mai descoperit câteva lucruri noi din toate câte sunt desenate acolo. Noi folosim aceste cărţi ca pe oricare alta cu imagini, adică numim lucruri, le căutăm pe fiecare pagină, le indicăm, poate doar gradul de dificultate diferă deoarece elementele nu sunt izolate, ci abundă în superbele ilustraţii. Dar este interesant că deja ştim locul multora dintre elemente şi le găsim uşor. Şi de fiecare dată învăţam altele noi. Când vom fi mai mari vom face poveşti pe baza imaginilor şi vom da în urmărire personajele acestor cărţi minunate.

 

Între timp s-a ivit şi soarele de după nori şi am ieşit afară la plimbare, să simţim miros de vară şi de iarbă udă. Pe marginea drumului ne-am întâlnit cu un melc mare şi frumos, pe care l-am întrerupt din drumul lui pentru a-l studia şi noi puţin. M-am mirat că nu s-a ascuns în cochilie când a fost atins, însă am încercat să nu-l supărăm prea mult. Am fost foarte încântaţi de o astfel de întâlnire. Aceasta a fost ziua noastră de azi, de vară...

Floricelele de porumb uriaşe

Ceea ce vedeţi în imagini nu este un coş de gunoi cu hârtii mototolite, ci este coşul nostru bun la multe, plin ochi cu floricele de porumb uriaşe. :) Sunt delicioase, dădătoare de bucurie şi de haz. Povestea lor începe cu obiceiul nostru de a tropăi în pat, mai bine zis de a face un soi de bicicleta, lovind salteaua patului cu putere, cu ritm dacă mai şi cântăm sau ascultăm muzică sau liber, doar pentru amuzament. Adesea se întâmplă să avem pe lângă noi pernuţe sau jucării de pluş care sar şi ele odată cu tropăielile noastre. Şi aşa ne-a venit ideea de a ne procura nişte floricele de porumb uriaşe (a se citi coli de xerox de A4, nu mai mici, mototolite cu spor) care să sară de zor pe lângă picioarele noastre de parcă s-ar coace pe foc. Şi le-am făcut să sară de nu s-au văzut! Şi ce ne-a mai plăcut să tropăim cât mai tare şi cât mai repede, de-au sărit floricelele noastre în toate părţile. Când am obosit, le-am adunat înapoi în coş, le-am răsturnat şi le-am adunat iar. Ba chiar am încercat să nimerim coşul de la distanţă şi am avut câteva aruncări reuşite. După ce ne-am jucat să nu credeţi că le-am aruncat. Le-am păstrat şi le mai folosim când avem chef de tropăit cu ghemotoace săltăreţe în preajmă. Vă recomandăm această activitate simplă, dar plină de veselie. Este şi un bun exerciţiu fizic, de asemenea. Şi vă mai spunem un secret: aceste floricele de porumb uriaşe nici nu se ard, oricât le-aţi lăsa să se coacă şi să sară, nici nu se învechesc. :) Spor la joacă!

Sensory Bin cu spumă :)

V-aţi jucat vreodată cu spumă de ras? Noi asta am făcut zilele trecute şi vă prezentăm aici cum a decurs această activitate foarte distractivă. Am profitat de un tub de spumă de-al lui tati şi nu l-am iertat până nu l-am golit de tot, însă noi am fi vrut şi mai multă spumă. Data viitoare vom folosi două tuburi. :) Am pregătit tot felul de ustensile, linguriţe, jucării mici de toate felurile, castronaşe, păhăruţe şi ce mai vedeţi prin imagini. Am avut şi culori alimentare dar nu am mai apucat să le folosim. Am întins pe covor păturica noastră de joacă şi activităţi şi ne-am avântat spre cutia cu surprize. Joaca a început cu studierea spumei, a continuat cu bălăcirea în ea până la coate şi dincolo de genunchi şi s-a încheiat cu un peisaj feeric din care nu mai puteai distinge foarte bine nicio jucărie sau animăluţ.

Pregătirea arsenalului de joacă

Descoperirea, experimentarea şi dezmăţul :)

Adunare generală în spume :)

Mânuţe şi picioruşe înspumate, o minge care a aterizat pe covor şi o porţie de broască cu frişcă la desert :)

Înainte şi după, diferenţa dintre cele două imagini însemnând multă veselie şi distracţie

Reciclăm şi ne jucăm

Vă mai amintiţi de jocul nostru cu beţişoare şi discuri, pentru care am reutilizat o cutie de la o jucărie? Ne-am gândit să mai confecţionăm şi alte lucruri folositoare la joacă din materiale reciclabile, pe care le-am oprit din drumul lor către tomberon. Aici vă vom prezenta două jucării cu mingi, una mai mică şi alta mai mare, din sticle normale de apă şi găletuşele noastre pentru depozitat jucării mărunte, făcute din bidoane de apă. 

Am găsit pe internet ideea unei astfel de jucării în diferite variante, unele aveau chiar ciucure sau ghem în locul mingii sau foloseau recipiente diverse. Scopul jocului este acela de a prinde mingea cu ajutorul cupei, acestea fiind prinse între ele cu o sfoară. Am tăiat cu un cutter sticlele, una de 2 litri iar cealaltă de 0,5, le-am decorat cu autocolant cu ursuleţi şi cu bandă izoleră colorată, le-am perforat şi le-am ataşat câte un şnur mai lung, făcând un nod mare pe interiorul cupelor. Puteţi folosi şi câte o biluţă ca opritor pentru a fixa şnurul mai bine.

La capătul celălalt al şnurului am ataşat o minge de plastic. Am căutat câte o minge potrivită ca mărime pentru fiecare cupă. Le-am perforat şi pe acestea şi m-am gândit că cea mai bună metodă de a prinde şnurul în interiorul mingilor este cea pe care o vedem la pungile de cadou, cu ajutorul unui opritor în formă de beţişor. Am tăiat în două unul dintre beţişoarele folosite la jocul de potrivire, am legat şnururile pe mijlocul fiecăruia dintre ele şi le-am introdus cu grija în mingi, astfel încât să rămână bine fixate în interior. Şi astfel am obţinut două cupe de prins mingi zburătoare în toate direcţiile, dar care nici nu fug prea departe. :)

Cum vă spuneam, am confecţionat şi două găletuşe în care se pot pune piese de puzzle, forme geometrice de la jocuri, maşinuţe, mingiuţe sau alte jucării mici. Am tăiat recipientele, le-am decorat cu autocolant şi bandă izoleră colorată şi am ataşat de data aceasta chiar şnururile de la două pungi de cadou. pe lângă alte găletuşe pe care le avem, acestea au avantajul că putem vedea prin ele ceea ce conţin, găsind mai uşor o jucărie anume.

Avem şi alte idei pentru folosirea materialelor reciclabile şi vi le vom prezenta pe măsură ce le vom pune în aplicare.

Ne-am gândit să alcătuim o colecţie de jocuri, jucării şi activităţi pentru copii, toate cu, din şi despre materiale reciclabile, la care vă invităm să participaţi şi să ne încântaţi cu creativitatea cu care aţi folosit astfel de materiale, şi de asemenea, să realizăm un schimb de idei şi de tehnici. Colecţia se poate accesa prin click pe titlul de mai jos. Spor la treabă şi la joacă!

Colecţia Reciclăm şi ne jucăm!

La circ... de 1 iunie

De 1 iunie am ieşit la plimbare, spre parc. Lângă parc, era un mall. În parcarea mall-ului era un circ. Nici nu mă gândeam să intrăm, considerând că două ore de spectacol şi de larmă ar fi fost prea obositoare şi plictisitoare pentru un copilaş de nici un an şi jumătate. Însă ne-am interesat dacă se pot vizita doar animalele, ştiind că la unele circuri se primesc vizitatori în menajerie. Şi după un ocol al circului am ajuns să vedem elefanţii. De foarte aproape. Nu mi-a mai trebuit decât să-l văd pe-al meu copilaş plin de entuziasm văzând animalele imense de care ştia din cărţulii, că am şi hotărât să intrăm la spectacol, care începea în două minute. Speram ca elefanţii să-şi facă apariţia în prima parte şi apoi să ieşim. Aşa a şi fost. Dar până la elefanţi, motivele de încântare au venit unul după altul. Era aşa surprins să vadă atâţia copii la un loc, făcând aşa o larmă, aplaudând şi râzând. El se uita la tribune şi eu mă uitam la zâmbetul lui, care se transforma des în chiot de bucurie. Aplaudam împreună pe ritmul muzicii şi se uita mulţumit cum aplaudă şi copiii din preajma noastră. S-a uitat cu mare atenţie la poneii care s-au învârtit prin ring. La fel, şi la acrobaţiile de la înălţime. În momentele mai puţin spectaculoase îi povesteam la ureche că sus este cupola, că luminile colorate se sting şi se aprind sau cum se va da cortina la o parte şi vor apărea elefanţii numaidecât. Şi a apărut unul singur, dar care ne-a plăcut foooarte mult. L-a urmărit cu mare atenţie, pe tot parcursul numărului. Iar eu am fost tare fericită că îi pot arăta în realitate the elephant din cartea cu animale. Poze n-am apucat să fac prea multe, decât căteva cu micul spectator încântat. La pauză am vrut să plecăm, însă au anunţat număr cu şerpi şi crocodili uriaşi, şi după o scurtă plimbare, ne-am întors. Şi aşa am mai făcut cunoştinţă cu două animale preferate, tot din cartea cu pricina. Chiar aveam în rucsac şarpele de plastic cu care ne place mult să ne jucăm în ultima vreme. Nu ştim ce a urmat că am plecat, pentru că nu vroiam să obosim prea tare sau să ne plictisim. Dar a fost o experienţă foarte frumoasă, pentru prima dată la circ.