Foarte, foarte ocupaţi :)

Suntem ocupaţi până peste cap. :) În ultima perioadă timpul puţin pe care îl pot petrece la calculator îl folosesc pentru a citi, a cerceta şi pentru a pune într-o formă folositoare nouă materiale şi tehnici Montessori, pe care dorim să le concretizăm cât mai curând în programul nostru de zi cu zi. Stilul nostru de joacă oricum a vizat deja aspecte din acest sistem de educare, prin activităţile senzoriale, de motricitate fină sau pur şi simplu prin acel fel caracteristic Montessori de libertate acordată copilului la joacă, când descoperă, experimentează şi învaţă lucruri singurel. Pe măsură ce creştem (îmi place să folosesc pluralul matern încă) vom aplica acest stil în mod constant, bine structurat şi organizat în activităţile noastre. Vă vom ţine la curent cu toate acestea.

De asemenea şi joaca noastră curentă ne ţine foarte ocupaţi, în fiecare zi încercând câte ceva nou sau repetând activităţile care ne-au plăcut foarte mult. Lui Mathias îi place foarte mult să facă turnuri din orice cuburi sau păhăruţe are la îndemână. A avut o vreme în care aşeza câteva apoi le dărâma, amuzându-se foarte tare, însă de ceva timp are mai multă răbdare şi aşează cuburile unul câte unul, apoi se uită în jur să vadă ce mai poate adăuga turnului. În schimb păhăruţele îi le dau eu la îndemână rând pe rând după mărime, iar el le aşează. I le mai dau şi nepotrivite câteodată şi recurg la exclamaţii sau întrebări pentru a explica de ce nu e corectă ordinea, de exemplu: Oare de ce nu se potriveşte? Pentru că este mai mic/mare acest pahar. Hai să încercăm altul. Şi i le numesc pe culori de obicei sau cu mai mic/mai mare. Mai nou, când termină de aşezat şi spunem Bravo, ai aşezat foarte bine cuburile/paharele! spune şi el: Bavoo!

 

 

Afară facem ce facem şi tot la apă ajungem, indiferent cu ce începem. Suntem foarte pasionaţi de aceasta. :) Şi încerc să implic apa în diverse moduri de joacă, aceasta fiind un element important în activităţile Montessori la care mă tot gândesc şi pe care îmi doresc să le abordăm în perioada următoare. Astfel, după ce folosim creta pe asfalt, desenând diverse lucruri simple pe care le numim, le ştergem folosind furtunul cu apă. Apoi, ne întrebăm miraţi oare unde au dispărut. :) Iar pe lângă pietre, floricele şi fire de iarbă, şi creta trebuie spălată temeinic după folosire. :)

 

Un alt joc preferat de noi în ultima vreme, pornit de la pasiunea pentru lumini de tot felul, musai proiectate pe tavan şi nu numai, este cel de-a detectivul. Astfel, acoperim foarte bine fereastra, ca să fie aproape de tot întuneric, aprindem lanterna şi ne apucăm să descoperim diferite jucării înşirate dinainte peste tot prin preajmă sau desenele de pe pereţi. La acest joc vorbim foarte mult, punem întrebări, descoperim cu bucurie şi exclamăm, şi bineînţeles râdem în hohote. Cam aşa: Cine este oare pe aici? Aaa, uite-l pe Mickey! Piglet, ce faci tu aici? Oare unde este Gummy Bear? Şi aşa mai departe... Este foarte captivant pentru micul detectiv să caute prin întuneric cu ajutorul luminii lanternei să vadă ce mai găseşte. Nu de puţine ori sunt chiar eu obiectul studiului cu lanterna, a cărei lumini ajunge fix în ochii mei, iar concluzia descoperirii se aude imediat: Mamaa!

Am încercat de mai multe ori să ne jucăm cu plastilină, dar nu ne-a prea plăcut. Exemplificam cum se frământă, cum putem să o amprentăm cu diverse jucării mici, însă nu reuşeam să stârnesc prea mult interes. Câteva testări cu degeţelul şi cam atât. Apoi a vrut să rupă plastilina în bucăţele mici. Iar împrietenirea cu aceasta a avut loc când au apărut în scenă paie de suc şi sârme pluşate tăiate în două. Deşi joaca nu a durat foarte mult, rezultatul a fost unul haios. Ne vom mai juca şi altă dată cu plastilină. Poate găsim o metodă s-o includem într-un joc cu apă. :)

 

Acestea sunt câteva dintre preocupările noastre din această perioadă. Vă vom mai povesti şi despre altele în curând. Spor la joacă vă dorim!