Reguli pentru mame de băieţi... şi nu numai (1)

Am descoperit aceste reguli scrise de Tabitha Studer în 2011 pentru fiul său şi mi s-au părut foarte interesante, ele punctând foarte bine anumite detalii care de obicei scapă multora dintre părinţi, fie din cauza  unor şabloane sociale, fie a vieţii de zi cu zi aglomerate, deşi bineînţeles că îşi iubesc nespus copiii şi le vor tot binele. Consider că, deşi am folosit aproximativ tot titlul original, şi cuvântul mame şi cuvântul băieţi pot fi schimbate în cazul majorităţii regulilor. Dacă nu, atunci regulile pot fi adaptate. :) Articolul integral se găseşte aici, iar comment-urile la acesta sunt majoritar apreciative, dar mai sunt şi critici cu privire la anumite cuvinte sau noţiuni folosite. Autoarea răspunde ulterior multor întrebări de la cititori, lămureşte multe aspecte şi menţionează din nou că a scris ce a simţit ea potrivit pentru fiul ei. Eu găsesc inspiraţional ceea ce a scris, şi deşi nici nu-mi place şi nici nu găsesc potrivit cuvântul regulă, (în engleză parcă sună mai prietenos) multe dintre idei coincid cu ce cred şi eu şi îmi voi spune părerea sau completările după fiecare regulă tradusă din sursa originală. Fiecare e liber(ă) să se lase inspirat(ă) de ceea ce doreşte.

Învaţă-l să spună ce simte

Fiul tău va striga de frustrare şi se va ascunde de ruşine. Va plânge de frică şi de asemenea, îşi va exprima entuziasmul în mod zgomotos. Lasă-l să-şi exprime sentimentele verbal şi non-verbal, dar de asemenea, explică-i ce sunt sentimentele şi care este comportamentul potrivit unui sentiment anume pentru a şti pe viitor. Exemplifică-i alte persoane care simt la fel şi compară modul acelora de a exprima acelaşi sentiment. Explică-i în detaliu emoţiile astfel încât, când va fi mare, să ştie diferenţa dintre furie şi ruşine, dintre dezamăgire şi suferinţă.

ColorYourLifeinJoy: Mai ales în cazul băieţilor, şi în mentalitatea românească există tendinţa de a considera ruşinos plânsul chiar la vârste foarte mici, pe motiv că „E ruşine! Doar eşti băiat mare” La ce vârsta eşti deja prea mare să plângi, copil fiind totuşi, habar nu am. Dar mi se pare o greşeală vecină cu abuzul emoţional, fie acesta şi uşor. Exprimarea sentimentelor este sănătoasă, iar părintele trebuie să fie acolo s-o înlesnească, s-o explice, nicidecum s-o înăbuşe. Şi să se concentreze pe sentiment şi apoi pe forma de exprimare a acestuia. Copiii au nevoie să-şi elibereze emoţiile, căci în caz contrar apar frustrările, şi complexele, şi alterarea comunicării cu ceilalţi. Regula se referă la mult mai multe variante de exprimare emoţională, dar ăsta a fost oful meu.

Fii suporterul vieţii lui

Fără nicio îndoială că eşti cea mai frenetică persoană din tribună la meciurile sale. Fără nicio îndoială că te va ruga jenat să nu mai cânţi versurile odată cu trupa sa. Fără nicio îndoială că se va ruşina când îi vei arăta fetei cu care se întâlneşte pentru banchet fotografii cu el de când era în tabere de cercetaşi. Fără nicio îndoială că nu-i va pomeni prietenei lui despre blogul tău în care te lauzi cu realizarile vieţii lui începând cu prima sesiune de stat pe oliţă până la premiul de conduită civică din clasa a noua. Îţi va spune să încetezi cu toate acestea. Îţi va spune că se simte jenat. Dar va şti întotdeauna că există cel puţin o persoană pe lume care îl va susţine întotdeauna.

ColorYourLifeinJoy: O, da. Fii Number One Fan al copilului tău. Cum altfel ai putea să fii? Respectă-l, nu-l corecta doar pentru că nu a gândit ca tine, nu-l mustra de faţă cu alte persoane, şi lista mea ar putea continua, căci e o discuţie foarte lungă. Foarte lungă şi foarte solicitantă, emoţional vorbind, pentru că văd în jur foarte des copii care nu sunt respectaţi, susţinuţi, încurajaţi sau apreciaţi de ai lor. Las detalierea acestui subiect pe altă dată.

Învaţă-l cum să-şi spele hainele

... şi cum să aşeze vesela în maşina de spălat vase, şi cum să-şi calce o cămaşă. E posibil să n-o facă de fiecare dată când este nevoie. E posibil să n-o facă niciodată. Însă într-o zi soţia lui îţi va mulţumi.

ColorYourLifeinJoy: Până la mulţumirile perechii sale, mai sunt multe alte motive pentru care orice copil trebuie să înveţe, treptat, potrivit cu vârsta, despre ale casei. De mic trebuie să înveţe despre responsabilitate, începând poate cu strânsul jucăriilor sau hrănitul căţelului. Trebuie să ştie să se descurce, să se îngrijească pe sine şi spaţiul în care locuieşte. Consider că buna organizare este un bun prieten în viaţă, iar aceasta se bazează şi se construieşte ca obicei exact pe îndatoririle mărunte asumate.  

Citeşte pentru el şi citeşte cu el

Emilie Buchwald spunea „Copiii devin cititori în poalele părinţilor lor.” Oferă-i fiului tău posibilitatea de a învăţa lucruri noi, de a crede în locuri fantastice şi de a-şi imagina oportunităţi mai mari cu ajutorul cărţilor. Dă-i ocazia să te vadă citind... citind ziarul, cărţile de romane sau articolele revistelor. Fă-l să înţeleagă că scrisul este un mod de a rămâne prezent pentru totdeauna. Scriitorii sunt cei care au transcris istoria şi amintirile. Scrisul reprezintă o dovadă a modului nostru de viaţă dintr-o anume perioadă; ce consideram că este interesant; cum ne vorbeam unii altora; ce era important. Iar cititorii ajută la păstrarea şi la transmiterea acelor amintiri.

ColorYourLifeinJoy: Mi-a plăcut foarte mult regula acesta. Şi nu neapărat că este despre citit, ci că spune foarte limpede şi ce poţi obţine prin citit sau prin scris. Sau mai bine zis ce poţi cultiva prin citit şi prin scris, deoarece consider că imaginaţia, inteligenţa, curiozitatea şi creativitatea unui copil sunt toate deja acolo în mintea şi în sufletul lui, doar să le lăsăm să se manifeste şi să crească şi să găsim modalităţi de-a le spori. Şi da, copiii trebuie încurajaţi să scrie... despre orice. Fără să existe corect sau greşit.

Încurajază-l să danseze

Dansul, ritmul şi muzica sunt noţiuni culturale universale. Indiferent unde călătoreşti, indiferent pe cine întâlneşti, vei da peste câteva forme ale celor trei. Nu trebuie să fie de cea mai bună calitate. Pur şi simplu încurajază-ţi copilul să danseze, dacă aşa simte.

ColorYourLifeinJoy: Ei, şi dacă nu simte nevoia să danseze, nu-i nimic. Important este să guste, să se bucure, să înţeleagă limbajele acestea universale cu sufletul. Sunt cele mai simple si plăcute forme de comunicare sau de iniţiere a comunicării între oameni. Iar despre benefiicile muzicii asupra copiilor am mai vorbit în articolul de aici şi poate vom mai vorbi.

(va urma) 

*  Reguli pentru mame de băieţi... şi nu numai (2)

*  Reguli pentru mame de băieţi... şi nu numai (3)

*  Reguli pentru mame de băieţi... şi nu numai (4)

*  Reguli pentru mame de băieţi... şi nu numai (5)

We're back!

Ne-am întors pe blog fiindcă ni s-a făcut dor de el. :) Acum avem un an şi două luni şi facem o grămadă de lucruri noi. Urmează să vă mai spunem despre ce mai trebăluim noi, dar să recapitulăm puţin din perioada în care nu am mai scris: ...păi astă vară am probat nisipul şi apa mării şi am făcut tălpi pe nisip. 

 

Astă iarnă am făcut cunoştinţă cu zăpada şi am pus primul globuleţ în bradul de Crăciun, am fost la prima petrecere cu zeci de copii la un loc de joacă şi am avut 1st Birthday Party cu tema Winnie the Pooh. 

 

Am trecut de la târât, la căţărat, apoi la mersul de-a buşilea, iar acum ne plimbăm pe două picioare de mama focului şi exersăm lăsatul pe vine şi ridicatul. Ne plac cărticelele şi zilnic răsfoim şi ascultăm explicaţiile imaginilor. Dansăm pe muzici (bineînţeles că şi noi am avut sezonul Gangnam Style!) Cântăm mai mereu şi zdrăngănim la chitară. Ne place să pictăm cu mâncare, cu iaurt şi chiar cu acuarele. :)

Răscolim în coşuri şi cutii după jucării şi exersăm aşezatul acestora la loc. Ne place apa, adică joaca cu apă, la baie, la chiuvetă, la lighean, cu păhăruţe fel de fel şi pâlnii şi bineînţeles cu haine leoarcă, schimbate des. La mall, fântâna arteziană întrece la capitolul entuziasm trenuleţul sau pe Winnie şi Mickey care se bălăngăne. 

Am fost şi la Acvariu şi am văzut o grămadă de pesti mai mici, mai mari, unii foarte coloraţi, şi le-am bătut cu palmele în geam doar doar ne-or băga în seamă :) Bem direct din pahar, ţinut straşnic cu două mânuţe, avem un meniu cu de toate sănătoase, iar într-o anume zi, doar una, că nu s-a mai repetat, la o singură masă, nicio linguriţă nu ne-a fost pe plac şi am vrut să mâncăm ciorba musai cu lingura polonic. A fost foooaarte interesant, şi pentru el, şi pentru noi. :)

Jocuri cu lumini şi umbre

După zornăitori, după mingi mari şi mici, jucării chiţăitoare, colorate şi de felurite forme, înşirate pe sfoară sau nu, prinse de carusel sau zdrăngănite în mânuţă şi apoi azvârlite pe jos, după cântecele şi dănţuială cu hohote de râs, întotdeauna este bine venită şi o pauză de linişte şi relaxare, când vrei să stai pe pat împreună cu copilaşul tău, care bineînţeles că ar mai vrea să se joace, deşi îi este şi somn. Acesta este momentul când noi am descoperit luminile şi umbrele, ca fiind cele mai relaxante jucării. Avem de la Tuşi un ursuleţ de pluş cu burtică de lumini colorate, care se schimbă de la roşu la verde şi apoi la albastru şi care ne cântă foarte suav Twinkle Twinkle Little Star. Am stins lumina în cameră şi am mişcat luminiţele în fel şi chip pe tavan, Mathias fiind foarte încântat şi curios să le studieze. Le urmărea cu privirea şi îmi plăceau reacţiile lui. Şi m-am gândit că această activitate poate fi făcută şi fără ursuleţ cu lumini în burtică. 

Dacă nu aveţi la îndemână o jucărie cu lumini, puteţi folosi o cutiuţă, un pahar de carton sau orice recipient ce poate fi găurit cu uşurinţă în prealabil, în care să introduceţi o lanternă şi să proiectaţi luminile pe perete. Puteţi folosi becuri colorate, lanterne de diferite mărimi sau poate chiar o instalaţie de pom pusă într-o cutie de pantofi fără capac, pe care să o puteţi manevra de la distanţă faţă de copil, proiectându-i luminile pe o suprafaţă la îndemână. Lăsaţi-vă imaginaţia să inventeze şi să reinventeze această activitate foarte interesantă pentru bebeluş şi delectaţi-vă cu reacţiile micului spectator.

Într-o altă zi ne-am jucat cu umbrele. De fapt am descoperit cît de interesante sunt pentru copilaş, când l-am surprins uitându-se după umbrele apărute pe perete cînd îl tineam în braţe prin casă. Şi m-am gândit să dezvoltăm acest interes într-o activitate simplă, dar relaxantă. Am folosit diverse forme (animăluţe şi o maşinuţă) decupate. Avem câteva din lemn şi din foi gumate. Dar pentru această activitate sunt suficiente şi forme decupate din carton. Nu contează culoarea sau detaliile, ci doar silueta care apare pe perete. Puteţi folosi o veioză mai puternică, care să vă ajute să obţineţi umbre clare. Este foarte haios ca prin apropiere şi prin depărtare să micşoraţi sau să măriţi figurinele de pe perete cu care puteţi să asociaţi cântecele sau conversaţii între animăluţe. Puteţi exemplifica şi cum face maşina, cocoşul sau câinele, în funcţie de ce forme folosiţi. Bineînţeles că puteţi folosi şi siluete create cu ajutorul mâinilor, precum în imaginile de mai jos sau după cum se pricepe fiecare. La fel ca şi jocul cu lumini, această activitate poate fi diversificată cu fel de fel de forme, dialoguri şi chiar scenete amuzante.

 

Sursă foto Ombres de la main

Radio Bebe :)))

Indiferent de calităţile vocale ale mămicii, tuturor copilaşilor cred că le place să audă cântecele cântate de mami. De la cântece de leagăn, până la cele de ţopăială, acompaniamentul muzical pentru puii lor cred că face parte din viaţa de zi cu zi a fiecărei mame. Sau cel puţin pentru noi este indispensabil. Cântăm foarte des şi ne place. De când era în burtică, Mathias s-a obişnuit cu cântatul meu, lălăială cu iz de cântecel pentru copii la început, apoi ne-am "documentat" şi am format o colecţie de cântecele din Cutiuţa muzicală şi din alte surse, şi le ascultam frecvent împreună cu muzică clasică pentru bebeluşi. Ne-am continuat acest obicei şi acum avem un repertoriu foarte bogat, pentru că, vrei nu vrei, am învăţat toate versurile şi i le cânt lui Mathias foarte des. Răţuştele mele, Şade raţa pe butoi, Masa mare, În pădurea cu alune ş.a.m.d... Elefantul Cici este cea mai nouă descoperire şi este foarte haios. La fel de frumoase sunt şi melodiile în limba engleză, şi nu numai.

Ştiu că poate părea o activitate simplă şi banală, însă implicaţiile ei sunt foarte importante şi valoroase pentru bebeluş. În cartea Cum să facem un copil fericit în primul său an de viaţă, de Nessia Laniado (Ed. All, 2009), scrie aşa: "Pentru nou-născut, vocea părinţilor are un ton, un timbru, o intensitate şi un ritm proprii. Dacă se obişnuieste să o audă cântând, va avea mai puţine dificultăţi în a învăţa să vorbească, nu numai propria limbă, dar şi o limbă străină." Interesant, nu? Din aceeaşi carte am înţeles importanţa şi puterea cântecului de leagăn, care are aceeaşi melodicitate şi acelaşi ritm în toate limbile şi culturile. De aceea, încă din burtică şi mult după aceea, i-am cântat copilului meu un cântecel de leagăn cu versuri compuse de mine pentru el, personalizarea aceasta îmbogăţind şi mai mult valoarea momentului de intimitate maternă dintre noi. Cunoscându-l din burtică, copilul se linişteşte mai uşor şi dobândeşte sentimentul de siguranţă mult mai repede când ascultă cântecul de leagăn. Conform cărţii meţionate mai sus, efectul pozitiv nu este doar la nivel psihologic, ci "contribuie la sincronizarea respiraţiei în scurt timp. Cine îl ascultă, începe aproape imediat să respire urmând ritmul muzicii. Muşchii se relaxează şi apare în tot corpul o senzaţie de bine."

Cântaţi copilaşilor voştri. Ascultaţi muzică împreună. Înveseliţi-vă, dansaţi, ţopăiţi şi râdeţi cu gura până la urechi. Delectaţi-vă împreună pe orice fel de muzici vesele sau duioase. De la Vulpe, tu mi-ai furat gâsca până la Mozart şi Shostakovich. Noi mai nou ascultăm şi topurile radio şi mult ne mai place să ne distrăm de exemplu pe refrene de genul "Cecererece, cecererece!" Simplu? Da. Haios? Foarte. Dar ca să închei totuşi solemn :) vă citez puţin şi din filosoful grec Platon: "Cea mai bună educaţie ia naştere din muzică, pentru că armonia şi ritmul pătrund în cele mai adânci unghere ale sufletului şi pun stăpânire pe acesta, dăruindu-i aceluia care beneficiază de aşa ceva, înţelepciune şi capacitate de a învăţa."

Sursă foto

Teatru de păpuşi (mici) :)

Ce poate fi mai minunat decât joaca cu animăluţele de pluş? Păi joaca cu animăluţe de pluş care vorbesc, care cântă, spun poezii şi care se joacă la rândul lor. Noi facem cât de des putem teatru de păpuşi cu jucăriile de pluş. Avem o mulţime de ursuleţi şi alte animăluţe, dar avem şi câteva destinate special acestei activităţi. Am cumpărat de la Ikea un set de animăluţe pentru degete, setul conţine zece figurine, unele chiar foarte haioase. Mai aveau şi cu personaje din diverse meserii, dar acelea nu m-au încântat prea tare. Şi animăluţele mi-ar fi placut să fie mai colorate, mai vesele unele dintre ele. Acestea sunt foarte folositoare când vreţi ca joaca să fie mai liniştită, când deja nu mai aveţi prea multă energie pentru ţopăială. Însă avem şi două păpuşi de mânuit mai mari, un pinguin şi o broască foarte haioasă, care este de fapt şi preferata noastră.

Sunt în căutare de astfel de păpuşi de mânuit mai mari, pentru că mai încolo vrem să ne procurăm sau să construim o mică scenă pentru teatru de copii, care să găzduiască poveştile, scenetele noastre inventate pe loc sau în prealabil. :) Jucaţi-vă astfel cu copiii voştri. Puteţi folosi orice jucărie, că până la urmă şi maşinile şi locomotivele au devenit personaje vorbitoare în filme de desene animate. Şi noi combinăm jucăriile de mânuit cu cele normale. Este foarte interesant pentru copilaşi să vadă cum jucăriile lor prind viaţă şi cum conversează sau cântă şi dansează. Îi amuză teribil, îi surprinde şi le dezvoltă imaginaţia. Mathias încearcă să vorbească cu ele acum, aşa cu gângureli şi cu strigăte de entuziasm. Mai târziu, când cresc, copiii le pot mânui chiar ei, îşi pot inventa propriile poveşti şi scenete, şi pot crea pentru personajele lor năzdrăvane tot felul de întâmplări şi aventuri.

Colăcelul de înot pentru bebeluşi

Noi înotam. De săptămâna aceasta am pus la treabă colăcelul de înot pe care l-am primit de la Tuşi de vreo lună. Unde? Păi deocamdată în cadă. :) O umplem bine cu apă caldă, adaugăm câteva răţuşte şi gata. Mathias este foarte încântat că se poate bălăci în voie, a început să facă tot felul de mişcări, se fâţâie de colo colo şi este foarte pasionat să studieze camera de baie, luminile, prosoapele şi ce mai este pe acolo, având posibilitatea să se sucească cum vrea el. Dă din picioare de parcă e pe bicicletă sau se împinge într-unul din pereţii căzii şi îşi ia avânt. A făcut asta de pe la a doua, a treia "sesiune" de bălăceală. Stăm cam 15 - 20 de minute deocamdată. Mi-ar placea ca în curând să experimentăm înotul într-o piscină, că pentru mare suntem încă mult prea mici.

Acum despre colăcel. Este comandat de pe internet, vă voi pune link-ul mai jos. Are două camere cu aer, care trebuie foarte bine umflate, poate chiar cu o pompă. Are închizatori pe ambele feţe şi se pune în jurul gâtului, cu închizătorile la ceafă, având suficientă lărgime pentru a lăsa lejeritate în timp ce susţine copilul foarte bine. Conţine şi trei biluţe zornăitoare, asta aşa pentru un fond sonor vesel. :) Are şi mânere pentru mânuţe, dar nu ne prea sunt de folos pentru noi dăm din mâini de zor. Pe Youtube se găsesc mai multe filmuleţe cu diverşi colăcei, daţi căutare "swim ring for babies" (sau "colac pentru bebeluşi" pe Google/imagini) şi veţi vedea despre ce este vorba. Al nostru este cel din imagini. Şi bineînţeles ca este cu raţe, căci altfel nu se putea!

!!! Copiii trebuie supravegheaţi în permanenţă în timpul folosirii colăcelului în apă, de către un adult!!!

Link: http://colaceibebe.webs.com/

Baloane de săpun

Indiferent de varstă, baloanele de săpun sunt o bucurie pentru orice copil şi nu numai. Am adunat prin casă câteva "dispozitive" de facut baloane, mai mici, mai mari, deşi când eram copil foloseam şi pixuri fără pastă sau alte tubuleţe si şampon cu apă. La şampon/gel de duş/săpun lichid cred ca voi apela şi acum după ce se va termina conţinutul recipientelor. Cred că bubble soap-ul se poate improviza cu uşurinţa. Aşadar, în curte, în parc, în faţa blocului sau chiar în baia apartamentului, vă recomand să vă delectaţi copilaşii cu baloane de săpun. De la câteva luni îi distrează şi îi face curioşi. Le dezvoltă simţul de observaţie, dorinţa de a descoperi noul, şi nu în ultimul rând, este pură magie pentru bebeluşi să-şi vadă mămica cum crează baloane fel de fel care zboara şi apoi dispar. Veţi vedea cu ce curiozitate le urmăresc cu privirea până se îndepărtează şi cu ce bucurie descoperă că apar altele. În soare se văd colorate precum curcubeul.

Mai târziu le putem folosi şi pentru a vorbi un pic despre spectrul de culori. Evitaţi contactul cu pielea/faţa copiilor, asta până vor creşte şi-şi vor face singuri baloanele pe care vor încerca să le prindă cu mâna sau să le calce. Am trecut pe lista de viitoare achiziţii o "maşinărie" de făcut baloane în timpul băiţei, dar asta pentru când vom fi mai măricei. Deja văd aşa înainte de îmbăiere, un mini program de joacă cu baloanele pe care le şi putem atinge, având în vedere că ne putem spăla imediat de bubble soap. Vă vom ţine la curent cu ce idei ne-au mai venit în joaca noastră cu baloanele de săpun.

Bine aţi venit!

Bună seara. Este ora 12.25 noaptea de fapt, dar nu puteam să încep cu "bună noapte" :). Acesta este locul în care voi încerca să vă arăt cât mai multe dintre ideile care ne colorează viaţa de zi cu zi din punct de vedere creativ şi educativ, şi bineinteles, ca surse de bucurie şi voie bună. Joaca şi veselia sunt obiectivele principale. Numele blog-ului nu este o metaforă în totalitate... ci vom vorbi despre creioane colorate, jucării, acuarele, preparate culinare poate, dar în general, despre materiale fel de fel cu care să ne punem creativitatea şi imaginaţia la treabă. Mă refer la noi, cei care vor face toate acestea, adică mami, tati şi Mathias. Are cinci luniţe si multă energie. Probabil aceasta va fi cu preponderenţă ora la care voi posta ideile noastre, deoarece restul timpului meu liber este pentru Mathias. So, let's take this colorful ride together!