28 septembrie 2013

Coşul cu muzică

Muzica reprezintă pentru noi un prieten foarte important şi constant al activităţilor noastre de zi cu zi, fiind prezentă şi în activităţi care aparent n-au nicio legătură cu aceasta. De obicei folosim cântecele pe diverse tematici, dar de cele mai multe ori învăţăm cuvinte noi cântându-le în versuri simple, alcătuite pe loc, acompaniate mai mereu de bătut din palme. Însă bucuria desăvârşită şi tărăboiul cel mai mare se iscă atunci când scoatem la înaintare toate instrumentele muzicale pe care le-avem prin casă. Câteva sunt din plastic sau metal şi sunt cumpărate din magazine de jucării, altele sunt din lemn şi piele şi au călătorit drum lung de la ele de-acasă până la noi. Şi le-am adunat pe toate într-un coş, un coş plin ochi cu muzică. Tobiţe, tamburine, maracas şi castaniete, o morişcă, un mic xilofon, un fluieraş şi clopoţei de metal sau de bambus. Iar acestea sunt de cele mai multe ori însoţite de draga noastră chitară.

Joaca noastră se desfăşoară astfel: punem să ascultăm o melodie sau mai multe la rând, pe care ne apucăm să le înfrumuseţăm cu acompaniamentul instrumentelor noastre. :) De obicei începem împreună, apoi rămâne doar Mathias orchestrator principal, învârtind ba una, ba alta dintre bunătăţile din coş. De multe ori le foloseşte în combinaţii inedite, bătând cu o tobă mică într-una mai mare de exemplu. Alte dăţi nu ascultăm nimic altceva decât sunetele fiecărui instrument. Are un simţ ritmic foarte bun, dovedit atât la bătutul din palme, cât şi la zdrăngănitul instrumentelor. Ba chiar redă foarte bine cu vocea părţi din refrene foarte cunoscute lui, folosind vocalele. Cum a început pasiunea lui pentru muzică vă voi dezvălui mai jos. Vom îmbogăţi în timp acest coş muzical cu instrumente cât mai interesante, precum a fost şi muzicuţa noastră mult îndrăgită, care s-a rătăcit cine ştie pe unde, şi pe care trebuie s-o înlocuim curând. 

Cam aşa arată muzica noastră:






Chitara... Unul dintre primele lucruri pe care le-am cumpărat după ce am aflat că vom fi trei a fost... o chitară. Mi-am dorit tare mult ca de la început să-i cânt copilului meu, să comunic astfel cu el, încă de când era doar o boabă. Şi i-am cântat, într-una. Din pântec a auzit prima oară şi chitara şi vocea mea cântând. În scurt timp ştiam deja majoritatea cântecelor pentru copii şi nu mă mai săturam de ele. Ascultam des muzică clasică sau cu ritm, şi asta facem şi acum, tot des. :) Iar chitara ne-a fost mereu în preajmă de-atunci încoace. Pe la opt luni, Mathias ciupea deja corzile acesteia cu patos.


Acum mânuţele au crescut, iar degeţelele sunt şi mai iscusite. Este foarte atent la sunete, probează corzile din fel de fel de unghiuri, cu o mână sau cu ambele. E una dintre formele lui de joacă favorite, iar pe mine mă bucură faptul că acest tip de activitate vizează şi motricitatea fină, spiritul de observaţie sau atenţia, pe lângă aspectele legate strict de muzică.


Acum un an şi câteva luni scriam în acest articol câte ceva despre importanţa muzicii în dezvoltarea armonioasă a copiilor.  Iar acest citat din Platon este partea mea preferată: "Cea mai bună educaţie ia naştere din muzică, pentru că armonia şi ritmul pătrund în cele mai adânci unghere ale sufletului şi pun stăpânire pe acesta, dăruindu-i aceluia care beneficiază de aşa ceva, înţelepciune şi capacitate de a învăţa."


Faceţi muzică! Cu instrumente sau fără, dar neapărat cu sufletul plin de bucurie! Spor la joacă muzicală vă urăm!


4 comentarii:

  1. Wow, ce frumos! Aveti un intreg arsenal! Spor la muzica, Mathias!
    P.S. este prima data cand va scriu desi va urmaresc de ceva timp cu mare drag! Felicitari voua!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumim frumos pentru aprecieri şi pentru urare. Ne bucură nespus că vă plac activităţile noastre. Toate cele bune vă dorim!

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. Mulţumim mult! O seară frumoasă şi numai bine!

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...