Povestea culorilor

...scrisă de noi. Şi deşi e plină de întâmplări magice, povestea nu începe cu A fost odată ca niciodată, ci aşa: 

Nu cu multă vreme în urmă am început în jocurile noastre să ne îndreptăm mai mult atenţia spre minunatele culori, pe care le întâlnim peste tot în jurul nostru. Mai întâi am rostogolit mingi multicolore, apoi am stivuit păhăruţe şi cuburi asemenea. De fiecare dată mami a avut grijă să numească fiecare culoare cu certitudinea că ochişorii curioşi şi urechiuşele hărpăreţe de cuvinte noi ştiu bine ce au de făcut. 

Într-o luni, dis-de-dimineaţă, ne-am gândit să punem şi mânuţele serios la treabă. Nu că ar sta locului de obicei, însă acum urmau să-şi arate priceperea în a amesteca, a ştampila şi a picta. Am ales să folosim culoarea roşie precum trandafirii din grădină şi cea galbenă asemenea soarelui care ne-a încălzit toată vara cu hărnicie. Pe o coală albă am lipit bandă de hârtie în forma literei M, ce urma a fi dezlipită la sfârşit. Ceea ce-a urmat vedeţi în imagini. Doi bureţei dolofani, unul mai mic şi altul mai mare, s-au duelat în culori, s-au luat la trântă şi au cucerit întreaga foaie, până ce pic de alb n-a mai rămas la vedere (a avut mami grijă şi de acest lucru.) Iar atunci ceva magic s-a întâmplat: roşul şi galbenul s-au amestecat într-un portocaliu ca focul, sau ca pocala, adică portocala, după vorba micului pictor. În cele din urmă, după ce totul s-a uscat bine la soare, am dat la o parte banda de hârtie şi minunăţia a fost gata, numai bună de păstrat amintire.

 

Într-o zi senină de marţi, aceleaşi mânuţe harnice s-au îndeletnicit cu stivuitul discurilor colorate, tare dragi nouă. Turnul culorilor stă la loc de cinste pe raftul nostru, deseori fiind ales pentru joacă. Doar că nici n-apucă bine să fie construit, că numaidecât este dărâmat. Însă aşa ne-am deprins cu adunatul discurilor de pe jos sau de pe masă şi cu aşezatul acestora în coş, pentru a putea reconstrui turnul mai uşor. Şi în timp ce stivuim cu spor, ghiciţi ce? Spunem pe nume fiecărei culori, ca să fie treaba bună. :)  

Într-o miercuri, dar după altă marţi, am lăsat deoparte bureţeii cei pufoşi sau alte ustensile, şi am făcut pic pic pic pe foaie cu degeţelele pline de culoare. Ba chiar micul pictor a avut grijă să şi rostească Pic pic pic! de fiecare dată, la fiecare serie de pete de culoare. Se pare că această formulă magică a făcut ca albastrul precum marea şi galbenul ca puful bobocilor de raţă să se împletească într-un verde crud ca iarba! Şi am tot picuit până ne-am plictisit şi am început să pictăm pe masă sau pe scaun. Iar mami vă asigură că pentru curăţarea acestora nu a găsit nicio formulă magică mai bună decât apa şi peria. :)

Apoi veni o zi de joi, tare încruntată şi întunecată de nori nărăvaşi. Însă noi ne-am continuat aventurile în lumea culorilor. Am avut nevoie de un bol incolor cu apă, de o lingură de lemn şi de multe fâşii de şerveţel, unele roşii, iar altele albastre. Şi se porniră deodată o furtună şi un vârtej nemaipomenite în bolul nostru, în care au fost aruncate rând pe rând şi hârtiuţele colorate. Ştiam că apa se va colora de la aceste şerveţele de când cu una dintre activităţile noastre senzoriale cu apă. Ce ne-a fost dat să vedem nu poate fi decât o altă magie făcută de către culorile ghiduşe. Furtuna din bol se făcu de un violet precum panseluţele cele mai frumoase pe care le-am văzut vreodată. Două mânuţe curajoase s-au încumetat să se apropie de vârtejul violet, ca să simtă rotirile de apă în nuanţe movalii. Tare frumoasă a mai fost această furtună!

Iar într-o vineri veselă, ne-am jucat cu forme geometrice în trei culori, ce îşi au locul pe un stativ şi cu care ne place să ne jucăm foarte des. Le transferăm, le plimbăm, le grupăm sau le aşezăm la locul lor pe beţişoare. Formăm grupuri cu fiecare din cele trei culori primare, alegem unul dintre ele şi ne jucăm cu piesele de o singură culoare în fel şi chip. Ba chiar şi de-a V-aţi ascunselea, cu câte o singură piesă, două sau chiar trei câteodată. Oare unde este culoarea albastră, dar cea galbenă? Răspunsurile vin de multe ori sub forma unor descoperiri de forme şugubeţe, ce stau pitite pe sub perne sau păturici.

Aţi auzit de marea petrecere a culorilor ce a avut loc într-o răcoroasă sâmbătă de august? Bănuiesc că nu, însă vă vom povesti noi numaidecât. Oaspeţii au fost care mai de care mai de soi. Cărticica noastră înţeleaptă Primele cuvinte, distinsele creioane colorate, rotofeiele cărţulii multicolore despre sentimente şi o nouă cărticică despre culori, tare veselă şi de mare folos. Petrecerea s-a încins cu jocuri fel de fel, toate despre culori. Am răsfoit cărţi, le-am stivuit, le-am asociat cu câte un creion colorat şi ne-am uitat cu multă bucurie şi de mai multe ori la Trenuleţul culorilor. Cărticica despre culori este prezentată mai jos, filă cu filă. Sperăm să vă placă la fel de mult ca şi nouă!

 

Mireasma tăcută a unei dimineţi de duminică ne-a inspirat şi ne-a îndemnat să ne mai creăm o amintire colorată. Ne-am făcut contururile palmelor şi le-am colorat. Fiecare pe unde a vrut. :) Mami s-a ocupat de interiorul contururilor, iar Mathias de decorul paginii. Haşurând fiecare dintre mâinile de pe foaie, mă gândeam că va veni cândva o vreme când mânuţa colorată în albastrul mării şi al cerului o va acoperi cu totul pe cea roşie ca inima plină de drag şi de emoţie cu care mami va privi această amintire. Atunci cândva. 

 

 

Aşa încheiem povestea noastră colorată, fără a încăleca pe nimic, poate doar pe curcubeu, ca să alunecăm spre alte jocuri şi peripeţii din lumea atât de frumoasă a culorilor, despre care vă vom mai povesti negreşit. Să vă mai spunem că activităţile noastre au fost aşezate în câte una din zilele unei săptămâni de dragul poveştii. Sau altfel spus, săptămâna colorată a fost ceva mai lungă decât o lună şi un pic mai scurtă decât o vară. :) Vă dorim spor la joacă pastelată şi la pictat poveşti magice!