Reguli pentru mame de băieţi... şi nu numai (1)

Am descoperit aceste reguli scrise de Tabitha Studer în 2011 pentru fiul său şi mi s-au părut foarte interesante, ele punctând foarte bine anumite detalii care de obicei scapă multora dintre părinţi, fie din cauza  unor şabloane sociale, fie a vieţii de zi cu zi aglomerate, deşi bineînţeles că îşi iubesc nespus copiii şi le vor tot binele. Consider că, deşi am folosit aproximativ tot titlul original, şi cuvântul mame şi cuvântul băieţi pot fi schimbate în cazul majorităţii regulilor. Dacă nu, atunci regulile pot fi adaptate. :) Articolul integral se găseşte aici, iar comment-urile la acesta sunt majoritar apreciative, dar mai sunt şi critici cu privire la anumite cuvinte sau noţiuni folosite. Autoarea răspunde ulterior multor întrebări de la cititori, lămureşte multe aspecte şi menţionează din nou că a scris ce a simţit ea potrivit pentru fiul ei. Eu găsesc inspiraţional ceea ce a scris, şi deşi nici nu-mi place şi nici nu găsesc potrivit cuvântul regulă, (în engleză parcă sună mai prietenos) multe dintre idei coincid cu ce cred şi eu şi îmi voi spune părerea sau completările după fiecare regulă tradusă din sursa originală. Fiecare e liber(ă) să se lase inspirat(ă) de ceea ce doreşte.

Învaţă-l să spună ce simte

Fiul tău va striga de frustrare şi se va ascunde de ruşine. Va plânge de frică şi de asemenea, îşi va exprima entuziasmul în mod zgomotos. Lasă-l să-şi exprime sentimentele verbal şi non-verbal, dar de asemenea, explică-i ce sunt sentimentele şi care este comportamentul potrivit unui sentiment anume pentru a şti pe viitor. Exemplifică-i alte persoane care simt la fel şi compară modul acelora de a exprima acelaşi sentiment. Explică-i în detaliu emoţiile astfel încât, când va fi mare, să ştie diferenţa dintre furie şi ruşine, dintre dezamăgire şi suferinţă.

ColorYourLifeinJoy: Mai ales în cazul băieţilor, şi în mentalitatea românească există tendinţa de a considera ruşinos plânsul chiar la vârste foarte mici, pe motiv că „E ruşine! Doar eşti băiat mare” La ce vârsta eşti deja prea mare să plângi, copil fiind totuşi, habar nu am. Dar mi se pare o greşeală vecină cu abuzul emoţional, fie acesta şi uşor. Exprimarea sentimentelor este sănătoasă, iar părintele trebuie să fie acolo s-o înlesnească, s-o explice, nicidecum s-o înăbuşe. Şi să se concentreze pe sentiment şi apoi pe forma de exprimare a acestuia. Copiii au nevoie să-şi elibereze emoţiile, căci în caz contrar apar frustrările, şi complexele, şi alterarea comunicării cu ceilalţi. Regula se referă la mult mai multe variante de exprimare emoţională, dar ăsta a fost oful meu.

Fii suporterul vieţii lui

Fără nicio îndoială că eşti cea mai frenetică persoană din tribună la meciurile sale. Fără nicio îndoială că te va ruga jenat să nu mai cânţi versurile odată cu trupa sa. Fără nicio îndoială că se va ruşina când îi vei arăta fetei cu care se întâlneşte pentru banchet fotografii cu el de când era în tabere de cercetaşi. Fără nicio îndoială că nu-i va pomeni prietenei lui despre blogul tău în care te lauzi cu realizarile vieţii lui începând cu prima sesiune de stat pe oliţă până la premiul de conduită civică din clasa a noua. Îţi va spune să încetezi cu toate acestea. Îţi va spune că se simte jenat. Dar va şti întotdeauna că există cel puţin o persoană pe lume care îl va susţine întotdeauna.

ColorYourLifeinJoy: O, da. Fii Number One Fan al copilului tău. Cum altfel ai putea să fii? Respectă-l, nu-l corecta doar pentru că nu a gândit ca tine, nu-l mustra de faţă cu alte persoane, şi lista mea ar putea continua, căci e o discuţie foarte lungă. Foarte lungă şi foarte solicitantă, emoţional vorbind, pentru că văd în jur foarte des copii care nu sunt respectaţi, susţinuţi, încurajaţi sau apreciaţi de ai lor. Las detalierea acestui subiect pe altă dată.

Învaţă-l cum să-şi spele hainele

... şi cum să aşeze vesela în maşina de spălat vase, şi cum să-şi calce o cămaşă. E posibil să n-o facă de fiecare dată când este nevoie. E posibil să n-o facă niciodată. Însă într-o zi soţia lui îţi va mulţumi.

ColorYourLifeinJoy: Până la mulţumirile perechii sale, mai sunt multe alte motive pentru care orice copil trebuie să înveţe, treptat, potrivit cu vârsta, despre ale casei. De mic trebuie să înveţe despre responsabilitate, începând poate cu strânsul jucăriilor sau hrănitul căţelului. Trebuie să ştie să se descurce, să se îngrijească pe sine şi spaţiul în care locuieşte. Consider că buna organizare este un bun prieten în viaţă, iar aceasta se bazează şi se construieşte ca obicei exact pe îndatoririle mărunte asumate.  

Citeşte pentru el şi citeşte cu el

Emilie Buchwald spunea „Copiii devin cititori în poalele părinţilor lor.” Oferă-i fiului tău posibilitatea de a învăţa lucruri noi, de a crede în locuri fantastice şi de a-şi imagina oportunităţi mai mari cu ajutorul cărţilor. Dă-i ocazia să te vadă citind... citind ziarul, cărţile de romane sau articolele revistelor. Fă-l să înţeleagă că scrisul este un mod de a rămâne prezent pentru totdeauna. Scriitorii sunt cei care au transcris istoria şi amintirile. Scrisul reprezintă o dovadă a modului nostru de viaţă dintr-o anume perioadă; ce consideram că este interesant; cum ne vorbeam unii altora; ce era important. Iar cititorii ajută la păstrarea şi la transmiterea acelor amintiri.

ColorYourLifeinJoy: Mi-a plăcut foarte mult regula acesta. Şi nu neapărat că este despre citit, ci că spune foarte limpede şi ce poţi obţine prin citit sau prin scris. Sau mai bine zis ce poţi cultiva prin citit şi prin scris, deoarece consider că imaginaţia, inteligenţa, curiozitatea şi creativitatea unui copil sunt toate deja acolo în mintea şi în sufletul lui, doar să le lăsăm să se manifeste şi să crească şi să găsim modalităţi de-a le spori. Şi da, copiii trebuie încurajaţi să scrie... despre orice. Fără să existe corect sau greşit.

Încurajază-l să danseze

Dansul, ritmul şi muzica sunt noţiuni culturale universale. Indiferent unde călătoreşti, indiferent pe cine întâlneşti, vei da peste câteva forme ale celor trei. Nu trebuie să fie de cea mai bună calitate. Pur şi simplu încurajază-ţi copilul să danseze, dacă aşa simte.

ColorYourLifeinJoy: Ei, şi dacă nu simte nevoia să danseze, nu-i nimic. Important este să guste, să se bucure, să înţeleagă limbajele acestea universale cu sufletul. Sunt cele mai simple si plăcute forme de comunicare sau de iniţiere a comunicării între oameni. Iar despre benefiicile muzicii asupra copiilor am mai vorbit în articolul de aici şi poate vom mai vorbi.

(va urma) 

*  Reguli pentru mame de băieţi... şi nu numai (2)

*  Reguli pentru mame de băieţi... şi nu numai (3)

*  Reguli pentru mame de băieţi... şi nu numai (4)

*  Reguli pentru mame de băieţi... şi nu numai (5)