Continui aici seria
regulilor, sau mai frumos spus, a îndemnurilor pentru părinţi scrise de
Tabitha Studer fără a relua
introducerea, însă pentru primele trei părţi folosiţi link-urile de mai jos:
Dă-i ocazia să-i ajute pe alţii
Există o mare diferenţă între a-i da cuiva ocazia
să ajute şi a forţa pe cineva să ajute. A oferi ocazia de a ajuta pe cineva
aprinde o flacără în inimă şi odată ce ajutorul a fost acordat această flacără
străluceşte şi mai tare şi atrage noi ocazii de a ajuta. Fii un exemplu în a-i
ajuta pe alţii prin propriile tale acţiuni şi prin felul în care în cadrul
familiei vă ajutaţi unii pe alţii sau cum împreună acordaţi ajutor altora.
ColorYourLifeinJoy: Exemplul personal este cel mai bun în a stabili
niste obiceiuri sănătoase. A avea în suflet dorinţa de a ajuta de asemenea este
un lucru bun. Însă copilul trebuie învăţat şi despre cum să cântărească
situaţiile în aşa fel încât să nu se profite de dorinţa lui de a ajuta.
Aminteşte-i că exerciţiul aduce perfecţiunea
Acest lucru nu este valabil doar pentru domeniile
bazate pe performanţă, precum sportul sau muzica, ci de asemenea este valabil
şi pentru toate aspectele vieţii. Devii un scriitor mai bun scriind. Devii un
ascultător mai bun ascultând. Devii un orator mai bun vorbind. Arată-i acest
lucru copilului tău cât mai devreme posibil, asta însemnând chiar de la
naştere, deoarece copiii încep să înţeleagă lumea înconjurătoare de cum ajung
în aceasta. Exersaţi colindatul la propria uşă înainte de a merge efectiv cu
colindul. Exersaţi cum veţi trece prin punctul de control dintr-un aeroport
înainte de călătorie. Exersaţi cum vă veţi comanda mâncarea de la angajatul
fast food-ului. Exersaţi, exersaţi, exersaţi.
ColorYourLifeinJoy: Consider că acesta este un sfat foarte bun şi
foarte important. Făcându-i cunoştinţă copilului cu ceea ce urmează să se
întâmple îl va face pe acesta să se simtă în control, să simtă siguranţa că
stie ce urmează, să fie priceput la ceea ce urmează, să nu-i fie teamă de ceea
ce urmează, să se simtă cu temele făcute
în public, să aibă rabdare şi astfel să acorde mai multă atenţie la ceea ce se
întâmplă şi la ceea ce trebuie să facă. Foarte preţioasă această regulă!
Răspunde-i când întreabă „De ce?”
Răspunde-i sau căutaţi răspunsul împreună.
Indică-i unde să caute răspunsurile (să întrebe pe cineva, ori să caute în
cărţi sau să meargă la surse serioase pe internet.) Formulează întrebarea astfel
încât să înceapă să-şi găsească singur răspunsurile. Într-o zi când îi va fi
jenă să te întrebe anumite lucruri, să ştie din ce surse poate obţine
răspunsurile corecte.
ColorYourLifeinJoy: Acest sfat se aplică pe mult mai multe aspecte
decât acela al întrebărilor jenante din viitor. Ba chiar şi acelea ar trebui să
devină deloc jenante prin comunicare şi prietenie timpurie. Însă valoarea
obiceiului de a căuta răspunsuri este inestimabilă în viaţă. Din surse
informatice moderne, în cărţi, dar cel mai important, în mintea şi sufletul
proprii. Deşi întrebarea „De ce?” are şi cel mai amputabil răspuns posibil
„De-aia!”, este totuşi unul dintre cele mai puternice motoare în a căuta,
cerceta, dovedi şi afla. „De ce-ul” este ca o poartă către toate acestea,
poartă pe care alegi s-o deschizi sau să i-o trânteşti copilului în nas.
Să ai întotdeauna la tine plasturi şi
şerveţele dezinfectante
Mai ales şerveţelele...
ColorYourLifeinJoy: Auziţi cumva pe cineva
strigând „Nuuuuuuuu”? Eu sunt. Da, ştiu, va veni şi vremea juliturilor şi a
cucuielor, a bicicletelor şi a căţăratului în copaci, şi a apariţiei firelor de
păr alb cu viteza luminii în capul meu. Şi este bine să fim pregătiţi cu
plasturi, şerveţele dezinfectante şi vopsea de păr, bineînţeles. :)
Lasă-l pe tati să-l înveţe cum să facă diverse
lucruri
...fără a-i întrerupe pentru a le arăta
cum se face „mai bine.” Dacă le acorzi această oportunitate, să-i arate şi să-l
înveţe cum se face, să descopere împreună când copilul este în creştere, într-o
bună zi, după o scurtă perioadă în care va crede că tatăl lui nu ştie nimic,
copilul va ajunge la concluzia că tatăl lui ştie absolut orice. Tu vei fi
întotdeauna mama lui, însă în mintea şi în inima lui de bărbat matur, va şti că
tatăl lui are răspunsurile potrivite. Şi astfel, când fiul tău va fi prea
ocupat pentru a o suna pe mama lui să stea la poveşti, tu vei fi conectată la
ceea ce se întâmplă în viaţa lui. Deoarece el îşi va suna tatăl pentru a găsi
răspunsuri, iar acesta va veni în secret la tine să te întrebe ce să-i spună.
ColorYourLifeinJoy: Am tradus acest sfat cu un
mare zâmbet pe faţă. :) Poate nu este chiar aşa la toată lumea, dar tabloul
înfăţişat la final este haios. Oricum, imaginea integră a tatălui este foarte
importantă pentru orice copil, iar mama are un rol semnificativ în construirea
acesteia. De fapt este o chestiune reciprocă, cu esenţa în respectul,
afecţiunea şi consideraţia acordată de părinţi unul altuia. Şi aici este vorba
tot de exemplul personal. Revenind la zâmbet, mi-am adus aminte de o glumă
găsită pe internet...
doar o mamica de baieti, cum sunt si eu stie cat de folositoare sunt aceste sfaturi :)
RăspundețiȘtergere:) Folositoare şi adevărate, pentru că sigur în mare parte le aplicaţi deja de la sine, fără să le fi citit undeva.:) Şi de asemenea, foarte multe dintre ele se potrivesc tuturor părinţilor, nu doar celor de băieţi. Experienţa personală este mai educativă decât orice teorie, dar e bine să aflăm şi ce au învăţat alţii şi să luam ce ni se potriveşte. Numai bine.
Ștergere